În primele decenii ale secolului al XVII-ea, Olanda era cea mai bogată Țară din lume: aici, botanistul francez Charles de L'Écluse, a adus, de la Viena, niște bulbi de lalele, o floare, ce era cultivată în Turcia, care a atras imediat, cu frumusețea și vivacitatea culorilor sale, bogata burghezie urbană.
După o scurtă perioadă de timp, lalele deveniseră reale instrumente financiare, până când nu au devenit simbolul statutului: a avea o vază cu lalele în casă era la fel de prestigios ca și cum ai avea ceramică prețioasă sau covoare orientale rafinate.
Oameni din toate categoriile sociale și-au transformat proprietățile în bani, pentru a investi în flori: erau flori pentru toate buzunarele, pentru cei mai bogați comercianți, cât și pentru cei mai modești meșteșugari. În 1623 un bulb de lalea putea ajunge la un cost de 1000 florini olandezi, pe când salariul anual al unui lucrător calificat era de 150 de florini, o tona de unt avea o valoare de 100 de florini, iar 12 oi valorau 120 de florini.
Ceea ce a rămas din valul nebuniei este o casă, situată în centrul orașului Amsterdam, vândută pentru trei bulbi de lalele, sculptate deasupra ușii de la intrare și o înfloritoare fabrică de bere, comercializată pentru un singur bulb, din soiul Tulipe Brasserie.
Într-un act notarial este scris că, un țăran, pentru un bulb numit Viceré, a plătit cu opt porci, patru boi, douăsprezece oi, grâu, secară, două butoaie de vin, patru butoaie de bere, două butoaie de unt, o mie kilograme de brânză, un pat completat cu accesorii, un potir de argint și o haină, în valoare totală de 2.500 florini.
Situația a ieșit de sub control și sindromul lalelelor a cauzat prima fisură financiară, din cauza speculațiilor pe un bun: o nebunie reală, ce a provocat daune financiare multor negustori sau burghezi, care au încercat să se îmbogățească datorită speculațiilor, privind prețul bulbilor.
Pasiunea pentru lalea a rămas intactă: floarea a devenit emblema Olandei. Până în prezent există peste 100 de specii disponibile de lalele. În limba florilor, laleaua este privită ca o declarație de iubire și, se pare că numele său derivă din cuvântul turc tülbend, care indică turbanul. Este în acest nume, de asemenea, un înțeles spiritual: în persană, laleaua e numită lale, un cuvânt care, scris în arabă are aceleași litere, ca și Allah.
În fiecare an, odată cu încălzirea vremii, își deschide porțile cea mai mare plantație de lalele din Republica Moldova, situată în satul Bardar, raionul Ialoveni, ce se întinde pe o suprafață de aproape 2 ha și furnizează în jur de un milion de flori pe an.
Datorită microclimei unice, lalelele încep a înflori la începutul lunii aprilie și pot fi admirate doar două săptămâni. În prima zi, florile sunt de culoare galbenă, însă în scurt timp, razele soarelui le schimbă nuanța. Ziua ele se deschid, pentru ca să fie polenizate, în plus au o culoare mult mai aprinsă înăuntru, mai atrăgătoare.
Aici sunt cultivate aproximativ 80 de specii de lalele. Pe lângă lalele, pot fi admirate circa 30 specii de plante de primăvară: zambile, narciși, ghiocei, iriși și multe altele, mai rar sau mai des întâlnite, chiar şi lotuşi.
După un experiment a fost creată o specie de lalele, unică în lume, în urma unei mutații, care a fost numită “Bardar”. Este o lalea în forma de semi cupă, cu margine inițial galbenă, care treptat se transformă în alb.
În prezent, plantaţia de la Bardar este singura din Moldova, unde înfloresc atât de multe lalele. Aceasta este vizitată anual de sute de turişti și vizitatori, care sunt încântați de varietatea culorilor și frumusețea frapantă a acestei oaze de flori îmbietoare.
Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)
International editions: