Duminica Floriilor

Cea mai importantă sărbătoare din Postul Mare este Duminica Floriilor, sau Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, care se sărbătorește ultima duminică, dinaintea Sfintelui Paște.

Provine încă din antichitate, când în onoarea zeiței Flora, zeița florilor, pomilor fructiferi și plantelor din grădini, era organizată sărbătoarea primăverii, Floraliile, care era populară și în Dacia.

La creștini, intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, a coincis cu vechea sărbătoare, numită apoi în popor, în cinstea sărbătoririi florilor, Floriile sau Duminica Floriilor. Această simbioză armonioasă a generat tradiții și obiceiuri speciale.

Cea mai cunoscută tradiție în Duminica Floriilor este aceea că creștinii merg dimineața la biserică, cu flori și crenguțe de salcie, numite în popor “mâțișori”, unde acestea sunt sfințite, aduse apoi acasă și puse la icoane, geamuri, uși sau porți. Se crede că ele sunt bune pentru a trata multe boli, pentru a proteja casa și locuința de rele și necazuri.

Rămurelele sfințite de salcie sunt, de asemenea, simboluri ale fertilității și vegetației de primăvară, și mai există și până astăzi obiceiul de a le îngropa în grădină, în speranța unei recolte bogate.

O veche legendă spune că, Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul, ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul, din cauză unei ape mari, ce i s-a ivit în cale. S-a rugat la toți copacii și plantele din jur, însă doar salcia a fost cea, care a ajutat-o să treacă apa. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia.

Obiceiul de a aduce în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate şi dăruite creștinilor, datează încă din secolul al IV-ea, frunzele cu forma lor simbolizând gura închisă a credincioșilor, în tăcere în fața lui Dumnezeu, legate împreună cu un fir de iarbă, amintind astfel, urcarea către templul din Ierusalim, când oamenii fluturau în calea lor Lulavul, о mică legăturică, compusă din ramurile a trei copaci, palmier, mirt și salcie, pe care le țineau în mâini.

În unele sate, bărbații se încing cu ramurile de salcie peste mijloc, credinţa populară spunând că acest ritual îi apară de boli şi îi fac mai puternici, mai rezistenți la muncile din câmp.

9Există obiceiul ca părinţii, la întoarcerea de la biserică, să-i lovească simbolic pe copii cu nuieluşe de salcie, ca aceștia să crească sănătoşi, voinici şi înţelepţi.

În ziua de Florii, în unele regiuni, gospodinele coc atâtea pâini de grâu, câți membri are familia, diferite ca formă și mărime, conform vârstei fiecăruia, care se înfrumusețează cu figuri sau cruci din același aluat și se vor da apoi de pomană celor săraci.

Pe lângă bucatele de post, de pe masa de sărbătoare nu lipsesc, în această zi, peştele, vinul şi uleiul.

Un alt obicei este că, în ajun de Florii, fetele nemăritate pot afla, dacă se vor căsători sau nu în curând: ele pun o cămasă curată și o oglindă sub un păr altoit, iar după răsăritul soarelui obiectele sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste. La miezul nopții ele fierb apă cu busuioc, ca să se spele pe cap, pentru a avea un păr frumos și strălucitor, busuiocul fiind pus apoi sub pernă, ca fetele să viseze ursitul, iar apa este vărsată apoi la rădăcina unui păr înflorit.

De asemenea, în această zi zestrea și hainele se scot afară, în curte, pentru aerisire și, simbolic, pentru a se elibera de cele rele.

Ziua de Florii aduce cu ea și superstiții, legate de timp: se spune, astfel, că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și în ziua de Paște.

O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.

În Ziua de Florii își serbează onomastica persoanele, ce poartă nume de flori, sau derivate ale acestora, ca de exemplu: Florin, Florina, Violeta, Viorica, Viorel, Brândușa, Camelia, Azalea, Crina, Liliana, Laura, Delia, Iris, Margareta, Viola, Rosa etc.

Salcia, care are o putere mare de regenerare, simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii. De Florii, se sărbătoreşte sosirea primăverii și renaşterea naturii.