Locuri07 mai 2019

Inima ascunsă a armenilor - Partea a II-a

Să descoperim împreună locurile preferate de aristocrația din Chișinău

Inima ascunsă a armenilor - Partea a II-a

Comunitatea armeană a lăsat amprenta asupra geografiei locurilor din Chișinău, marcând spații, care sunt strâns legate de evoluția istorică a comunității și a orașului.

Există o stradă, în partea centrală a capitalei, numită Armenească, care este locul ce marchează memoria și identitatea armenilor: percepția străzii de către locuitorii Chișinăului este legată de existența  acestei etnii aici, în trecut.

Strada este amplasată în Centrul istoric al Chișinăului, între străzile Mateevici și Cojocarilor, iar în trecut era zona, care cuprindea reședința episcopului armean din Basarabia, între două cartiere adiacente, delimitate de actualele străzi Armenească, Ștefan cel Mare, Tighina și 31 August 1989.

Majoritatea locuitorilor erau comercianți și artizani: în secolul al XIX-ea, reședința episcopului, împreună cu multe case ale coloniștilor armeni, a fost distrusă de un incendiu. Doar unele dintre clădirile vechi s-au păstrat până în prezent, dominate de noi clădiri rezidențiale cu mai multe etaje, clădiri ale unor companii industriale și de instituții administrative și publice.

Există și alte locuri, care amintesc de acest popor, cum ar fi Cimitirul Central, numit "armenesc" doar din cauza vecinătății cu această stradă, chiar dacă adevăratul Cimitir Armenesc, (numit și catolic) se află într-o altă parte a orașului, mai exact în strada Valea Trandafirilor.

Dar comunitatea armeană are o inimă secretă: se numește "Curtea Armenească", situată în partea de sud-est a centrului istoric al vechiului Chișinău (str. Piața Veche), un important punct de referință în planificarea urbană. La începutul secolului al XIX-ea, acest loc era foarte popular printre aristocrația din Chișinău, chiar și poetul rus Aleksandr Puškin  venea de multe ori în casele curții armenești, în timpul exilului său în Basarabia.

Chiar aici se află biserica acestei comunități, construită după cutremurul puternic din 1802 și consacrată în decembrie 1804, pe fundațiile unei biserici vechi moldovenești (Biserica Domnească Sf. Ierarh Nicolae), construită în 1645, dar care către 1741 era deja în ruine.

Biserica, care a devenit Biserică Armenească, după ce a intrat în posesia comunității armene, între anii 1872 și 1885 a suferit unele modificări și completări importante, care să o facă mai asemănătoare tipului de arhitectură religioasă armeană, cum ar fi porticul și clopotnița, lucrări ale arhitectului Alexandru Bernardazzi. În această biserică este îngropat Manuc Bei Mârzaian, una dintre cele mai importante personalități ale timpului, membru al comunității armene, o figură excepțională, dar și controversată.

Arhitectura religioasă armeană, cu forme și spații definite geometric, ostilă oricărei retorici stilistice, liniare, esențiale, oferă una dintre cele mai fericite expresii ale spiritualității creștine: în general, ele nu ajung la dimensiuni mari, indiferent de latitudinea locului de construcție.

Importanța verticală a întregii structuri, a cărei înălțime depășește adesea lungimea bisericii, este ușor de recunoscut, deoarece fiecare biserică seamănă cu cealaltă, într-o repetare continuă a modulelor arhitecturale, cu puține dar esențiale variații.

Biserica din Chișinău nu face excepție:  sistemul cu un singur naos alungit, cu o absidă semicirculară, are o structură de bază surmontată de un vârf, piramidală, care ascunde capul domului, singura parte a bisericii fresce; interiorul este restrâns, gol, esențial și iluminarea slabă, pentru a  se putea concentra în rugăciune.

Biserica, în timpul perioadei sovietice, a fost folosită ca depozit: după Independența Moldovei (27 august 1991), când condițiile au fost favorabile pentru promovarea pluralismului religios, comunitatea armeană a recăpătat posesia bisericii (1992). Biserica și-a reluat funcțiile doar la 19 iunie 1993.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

Sorry, there are no translated news-articles in this Archive period.

International editions:   Italiano | English | Russian | Română