Mamaliga Blues

"Mamaliga Blues" este un scurtmetraj surprinzător: la prima vedere, ar părea un film normal, dedicat călătoriei întreprinse de o familie, în căutarea rădăcinilor sale. Dar, nu este chiar așa.

Este un documentar, care pe lângă povestea unei familii, spune despre nenumăratele bogății și frumusețile unei Țări, fașă de care se simte că aparține familia, și spre care este raportată de această nostalgie neîncetată, amestecată cu o doză bună de curiozitate.

Scurtmetrajul a fost realizat de regizorul brazilian Cassio Tolpolar, evreu din Porto Alegre, a cărui familie paternă era originară din Moldova.

Face parte dintr-o lucrare, dedicată primei imigrări evreiești în Brazilia, care a fost realizată cu ajutorul Asociației Evreiești de Colonizare, creată în 1891 de către Baronul Maurice de Hirsch, menită să faciliteze emigrarea în masă a evreilor ruși, stabilindu-i în colonii agricole sau terenuri, achiziționate de asociație, în principal în America de Nord și de Sud.

În 1931, Abram Tolpolar și soția sa Rachel au emigrat din Moldova în sudul Braziliei. Șaptezeci și șapte ani mai târziu, singurul lor fiu, Mauro, face călătoria de întoarcere.

Simbolul originilor, locurilor natale îl reprezintă "mămăliga", așa se numește polenta italiană, consumată de moldoveni: ceva foarte simplu, cald și destul de familiar.

Dar Cassio are un mister de rezolvat: găsirea mormântului străbunicilor săi, uciși în 1930, căutând cimitirul după o fotografie veche, transmisă din generație în generație și dintr-o poziție extrem de dubioasă.

Filmul, filmat cu o privire afectuoasă asupra trecutului, devine o cercetare, reconstituind o lume, care nu mai există astăzi, în timp ce hărțile și grafica îi ghidează pe spectatori de-a lungul acestui traseu, prin sate și cimitire abandonate, prin mărturii despre rudele, dispărute în timpul Holocaustului.

Cercetarea dezvăluie fragilitatea memoriei Moldovei: documentează, dacă ar fi cazul, ruinele, care domină monumentele și cum mor mărturiile "trecutului evreiesc" între diferitele grupuri etnice și puținii evrei, care încă mai trăiesc acolo.

Particularitatea scurtmetrajului este bogăția limbii: sunt folosite cinci idiomuri (engleză, portugheză, rusă, română și idiș) și reprezintă bine colajul special al sunetelor și culturilor din această Țară.

Filmat timp de câțiva ani, începând din mai 2008, filmul reunește multe informații istorice nepublicate, pornind de la localizarea, în mijlocul pădurii, a locului, în care familia lor a fost exterminată și descoperirea cimitirului și mormântului străbunicilor, localizat în Vadul-Rașcov, unul dintre cele mai impresionante din Europa de Est.