Transnistria și acel fir subțire, care o leagă de Italia

Despre "Transnistria", o mică bandă de pământ, situată între Ucraina și Moldova, se știe foarte puțin în Europa, cu excepția situației geopolitice sau a clișeelor obișnuite.

Termenul "Transnistria", în ceea ce privește sensul în limba italiană, se referă literalmente la terenurile "dincolo de Nistru", care conține în el deja un punct de vedere, cel al unui Occident, ce se îndreaptă spre Est. În denominația rusă, folosită de populația locală, este folosit termenul "Pridnestrovie", ca urmare a unei utilizări parțial discordante în ceea ce privește transcrierile chirilice, care ar necesita scrierea Pridnestrov'e, adică a pământului de "lângă Nistru".

Pe timpul URSS, era inima industrială a Moldovei: prin proclamarea "independenței", ea s-a alăturat Osetiei de Sud și Abhaziei pe lista țărilor, care nu au fost recunoscute de alte state.

Ceea ce rămâne aici este visul utopiei sovietice. Aceeași relație cu moștenirea comunistă este complexă, de asemenea în legătură cu procesul de "construire a statului", care, de fapt, nu a început niciodată: comunismul înseamnă Rusia, singura ancoră, care îi permite să continue să existe. În aceste părți, cuvântul independență nu are sensul libertății: mulți oameni se întreabă cât de mult va dura această situație, mai ales din punct de vedere economic.

În 2014, de la Tiraspol vine cererea de anexare la Rusia, după precedentul favorabil pentru Crimeea. Din Kremlin, până acum, nu a fost primit niciun răspuns: Transnistria nu este Crimeea.

Timpurile s-au schimbat, necătând la faptul că au rămas statuile lui Lenin și străzile, dedicate lui Karl Marx: Transnistria nu mai este Disneylandul simbolurilor sovietice, așa cum era deseori numită de reporterii curioși și neinformați.

Între Transnistria și Italia există o legătură: este filmul "Educație siberiană", realizat de regizorul Gabriele Salvatores în 2013, în baza romanului omonim al lui Nicolai Lilin, născut chiar la Bender, unde a apărut romanul: descrierile locurilor din roman au fost obiect de critică și, nu întâmplător, autorul trezește puțină simpatie față de puținii compatrioți, care îl cunosc.

Dar nu este singura legătură. La sfârșitul anilor '40, în mijlocul Războiului Rece, idealul comunist unește locuri improbabile: Tiraspolul este înfrățit cu Carapelle (Foggia), Bender cu Montesilvano (Pesaro) și cu Cavriago (Reggio Emilia): cea din urmă localitate a arătat simpatie față de Lenin încă în timpul Revoluției din 1917, când cetățenii ei au colectat 500 de lire, în sprijinul liderului rus. Lenin i-a mulțumit într-un discurs public: locuitorii din Cavriago i-au oferit titlul de cetățean de onoare al orașului. În 1970 au primit cadou un bust al lui Lenin, purtat de o delegație din Bender. Originalul este păstrat astăzi în sălile primăriei, în timp ce pe piața, care poartă numele liderului bolșevic, a fost lăsată o copie.

În țara lui Lenin, cu buzunare goale, populația emigrează: pentru cei care au cunoscut etapele de înălțare și cădere a comunismului, memoria timpurilor trecute acționează ca un lipici.

Dar ce este astăzi Transnistria?

Principiile revoluției proletare sunt înlocuite de valorile unei societăți de consum, care acceptă piața și regulile acesteia, atrasă de avantajele economice ale unei integrări europene limitate, care se lasă așteptată. A vorbi despre o piață liberă este paradoxal, capitalismul are un brand foarte specific în aceste părți: Sheriff, o companie de holding, fondată pe monopolul întreprinderilor ilegale, care deține și controlează tot ceea ce se mișcă în Transnistria, inclusiv informații și mijloace media. Corupția este unul dintre puținele lucruri, care au rămas neschimbate din vremea sovietică.

Schimbarea este simțită prin încercarea de a-ți potoli pofta de mâncare: aici există o alegere culinară largă, nu se mănâncă doar în mod comunist: acest lucru este confirmat de restaurantele în stil occidental, care atrag trecătorii cu nume curioase, ce amintesc într-un mod distorsionat de Italia.

Pentru a înțelege mai bine esența Transnistriei și pentru a avea o imagine clară a acesteia, trebuie de eliberat mintea de stereotipurile celor, care exploatează complexitatea acestui loc: un teritoriu, plin de contradicții, între un trecut sovietic și un prezent capitalist, care caracterizează viața de zi cu zi. Dar, de fapt, Transnistria este un loc normal.