Economie și turism05 februarie 2019

Turismul pe timpul URSS - partea a II-a (1970-1990)

Vacanțe pe timpul Politburo-ului, o scurtă povestire cu arome de epocă din fosta Uniune Sovietică

Turismul pe timpul URSS - partea a II-a (1970-1990)

O atenție deosebită, pe timpul Războiului Rece, a fost acordată îmbunătățirii sistemului hotelier și creării caselor de îngrijire medicală (sanatorii).

Numărul turiștilor străini în Uniunea Sovietică  crescuse în ultimii ani: de la 2 milioane în 1970 la 3,7 milioane în 1975, în timp ce peste 2 milioane de cetățeni sovietici în 1975 au călătorit în străinătate, o cifră în creștere după anii grei de după război.

Inturist controla fluxul turistic de intrare și, de asemenea, turismul de ieșire, gestionând efectiv călătoriile, prezența ghidurilor, ce însoțeau grupurile turistice sovietice, care plecau atât în țările socialiste (inclusiv în Cuba), cât și în țările occidentale și în curs de dezvoltare (India, Egipt, Mexic, Peru, Maroc), toate croazierele, care purtau sovieticii spre destinații speciale (Dunărea, Marea Mediterană), precum și excursiile scumpe pe navele de croazieră sovietice, care erau obiectul visurilor multor oameni.

În practică, Inturist devenise una dintre primele zece cele mai importante companii de turism din lume, iar Sputnik a devenit cea mai mare organizație de turism pentru tineret din lume.

În octombrie 1980, printr-un decret al Comitetului Central al PCUS, se stabilise dezvoltarea și îmbunătățirea ulterioară a ofertei turistice în regiuni noi, care nu au fost încă afectate de acest fenomen, dar potrivite pentru găzduirea călătorilor.

Pentru prima dată, după experimentul lui Lenin din anii 1920, proprietatea privată a întreprinderilor de comerț, producție, servicii și import-export a fost din nou permisă în Uniunea Sovietică.

Acest nou flux aduce o nouă gură de aer întreprinderilor mici și laboratoarelor, magazinelor și restaurantelor, conduse de cooperative, care au devenit parte a noului peisaj economic sovietic. O altă reformă importantă a fost aceea de a permite investițiile de capital străin în Uniunea Sovietică, prin înființarea de societăți mixte sau de asociații în participațiune (joint-venture), deși supuse unor anumite limitări.

Toate aceste măsuri noi au adus, în mod inevitabil, schimbări în acest sector: restricțiile, privind turismul de ieșire, au fost reduse, astfel încât fiecare cetățean sovietic a devenit liber să călătorească în afara granițelor naționale. Deși aceste reforme au fost destul de curajoase, ele au fost implementate în mod greșit: au favorizat puține grupuri de oameni, așa numiții "noii ruși" sau oligarhi, care au împărțit apoi averea țării, imediat după dizolvarea URSS.

Începând cu anii șaptezeci, dezvoltarea turismului a fost strict coordonată conform planurilor de cinci sau zece ani, aprobate de autoritățile turistice. Aceste planuri erau supuse unor controale stricte de calitate, deoarece urmau să fie folosite ca bază pentru dezvoltarea viitoare a sectorului și ca mijloc de influență pentru generațiile viitoare.

În ciuda acestui fapt, Țara era încă tabu pentru străini, inclusiv pentru membrii Pactului de la Varșovia: dacă cineva reușea să ajungă, totuși, în Uniunea Sovietică, era interzis  să fotografieze poduri și gări, să nu mai vorbim de aeroporturi sau, mai rău, să facă fotografii de sus. O Țară în care orașe întregi (Sevastopol, Samara, Kaliningrad) erau închise și nici măcar nu erau marcate pe hartă, deoarece păzeau secretele industriei militare și puterea militară sovietică.

Exista și un sistem de turism intern în URSS: destinațiile cele mai solicitate erau Crimeea sau Abhazia, considerată Coasta de Azur sovietică și Soci, cel mai mare centru turistic din sudul URSS. La fel și munții Caucaz, plajele cu nisip din Letonia, sau plajele subtropicale din Batumi, Georgia. Și nu în ultimul rând, Moldova cu podgoriile sale.

O atenție deosebită era acordată îmbunătățirii sistemului hotelier, începând cu campinguri, refugii montane până la crearea caselor de îngrijire medicală (sanatorii) și centre sportive.

În ultimii ani ai Uniunii Sovietice s-au înregistrat câteva inovații decisive, pentru dezvoltarea viitoare a anilor nouăzeci: industrializarea și standardizarea în arhitectură au permis să construiască noi structuri mai rapid și au stimulat dezvoltarea intensă a turismului de masă.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

marţi 29 ianuarie
Turismul pe timpul URSS - partea I (1918-1970)
Vacanțe pe timpul Politburo-ului, o scurtă povestire cu arome de epocă din fosta Uniune...
International editions:   Italiano | English | Russian | Română