Produse alimentare și vinuri28 mai 2019

Aligoté și revoluția lui Constantin Mimi - Partea a II-a

Rolul puțin cunoscut al unui personaj unic în istoria viticulturii moldovenești

Aligoté și revoluția lui Constantin Mimi - Partea a II-a

Nu este ușor să vorbim despre rolul și importanța pe care l-a avut Constantin Mimi în dezvoltarea economică și culturală a unei Țări care, prin natura ei, tinde să uite trecutul: există puține studii care au analizat în mod obiectiv, în afara clișeelor, contribuțiile și aspectele personalității și activității sale.

În 1900, Constantin Mimi construiește un edificiu în satul Bulboaca: arhitectura sa, prin unele detalii, se poate defini ca un mijloc între o clădire industrială și un castel francez, un element clar de ruptură în peisajul teritorial învecinat, și un semn clar al dorinței de schimbare, necesară pentru dezvoltarea întregii zone.

Mimi avea un sentiment puternic de apartenență la locurile și comunitatea, care locuia acolo: ideea, care stă la baza acestei clădiri, pe lângă reprezentarea scopului, pentru care a fost construită, este de a cultiva și consolida identitatea colectivă, deoarece era necesar crearea unui dialog imaginar dintre pietre și cărămizi, și băștinași. Cu toate acestea, este probabil ca în această idee să existe și o nostalgie sănătoasă pentru anii de studiu în domeniul viticulturii și vinificației, petrecuți la Montpellier.

Mimi a perceput incapacitatea societății ruse de a intra în noul secol, cel al industrializării, care necesita un nivel mai avansat de pregătire a cetățenilor: în Imperiul Rus, majoritatea populației era analfabetă, ceea ce crea mari probleme la introducerea progreselor atât în agricultură, cât și în industrie.

Dorința de schimbare va fi firul comun al întregii sale existențe: toate activitățile sale vizează voința de a construi ceva nou și concret pentru a ajuta oamenii, mai ales cei, care erau abandonați în mediul rural, fără instruire, ceea ce îl va conduce în următorii ani în lupta pentru dezvoltarea agriculturii și reforma agrară, dezvoltarea economiei, educației publice și organizarea serviciilor de sănătate.

Cu toate acestea, adevărata pasiune a lui Mimi rămâne viticultura. Experiența franceză se materializează nu numai în vii și în vin: alegerea localității Bulboaca pentru viitoarea întreprindere, deși avea podgorii mari în Ursoaia, a fost dictată de considerente pur strategice, datorită locației. Nu departe se afla calea ferată, care ar fi făcut posibilă legătura cu Odesa și Ungheni, în direcții opuse, între Rusia și Europa.

Podgoria Bulboaca s-a transformat între timp într-o stație experimentală reală, prin activități care vizează îmbunătățirea educației vinificatorilor, în ciuda atitudinii disprețului autorităților ruse: datorită eforturilor lui Mimi, zona vine să ocupe o poziție de lider printre centrele științifice și practice ale Imperiului Rus, care gravitau în jurul Mării Negre.

Pentru a complica situația, de data aceasta, a avut grijă filoxera, venită din regiunea nordului Germaniei: a fost un moment foarte trist și dificil, de pierdere, cu cele mai multe dintre vii distruse. Dar aceasta va fi ocazia reală pentru Mimi de a-și implementa revoluția râvnită, pentru a-și pune în practică ideile. Iar Revoluția se numește Aligoté, o varietate mai rezistentă la infecții decât strugurii nativi: Mimi continuă să creeze noi soiuri de viță de vie, grefate și personalizate, eliminând anumite vițe în favoarea celor mai productive (Pinot Gris, Traminer, Cabernet-Sauvignon, Pinot Meunier).

Mână în mână, metodologiile și tehnologiile pentru producerea vinului sunt modificate, creând condiții optime pentru conservarea și îmbătrânirea vinului. Este răzbunarea mult dorită:  Aligoté se răspândește rapid în toată Basarabia, iar vinul rezultat este imediat foarte căutat pe piața rusă. Vinurile lui Constantin Mimi sunt decorate de mai multe ori cu medalii de aur, dar cel mai prestigios trofeu este medalia de argint la Expoziția Internațională din Torino, din 1911.

Primul Război Mondial îl va conduce pe Mimi să ocupe rolul de înalt oficial al administrației centrale din România: nu mai este timp pentru a se ocupa de treburile personale. Bulboaca, de la centru activ în producția de vinuri, pare să intre într-o stare vegetativă, aceeași soartă având chiar și cantina. Căzut într-o uitare dureroasă după 1940, în perioada sovietică Castelul Mimi devine proprietate de stat și istoria sa a fost în curând uitată.

Va fi nevoie de anul 2011, pentru a începe călătoria care îl va duce la splendoarea sa inițială. Și Mimi nu poate fi decât mândru de asta.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

Sorry, there are no translated news-articles in this Archive period.

International editions:   Italiano | English | Russian | Română