Tradiții și cultură20 decembrie 2019

Orașul sovietic - Partea II

O mică excursie prin tipurile de locuințe în epoca socialismului real în Moldova

Orașul sovietic - Partea II

Odată cu denunțarea, privind risipa resurselor de stat pentru luxoasele complexe urbane („case ale lui Stalin”) și începutul reformelor, privind planul de relații economice, culturale și internaționale, în Uniunea Sovietică, între 1953 și 1960, începe programul pentru construcția de locuințe, cel mai masiv, pe care istoria l-a cunoscut vreodată.

Nikita Hrușciov, noul secretar al PCUS, accelerează întregul sector: reducerea costurilor, tehnologiile de prefabricare și rapiditatea implementării sunt noile obiective. Face acest lucru prin susținerea caselor, numite în popor hrușciovki, case destinate să blocheze faza acută a crizei locative, moștenite din epoca lui Stalin.

În acei ani, Hrușciov a atribuit sectorului construcțiilor cel mai mare procent, alocat vreodată acestei ramuri, convins de soluționarea problemei locative într-un deceniu: aceasta a dus la construcția a milioane de locuințe, oferind spațiu locativ pentru două treimi din populație. În 1961 populația orășenească o depășește pe cea rurală.

Procesul productiv și constructiv trece de la un sistem calitativ și artizanal la tipificarea și industrializarea clădirilor: blocurile rezidențiale, formate din panouri complet asamblate în fabrică și apoi montate, pur și simplu, la fața locului, reprezintă ideologia socială comunistă din întregul bloc sovietic.

O casă de tip hrușciovca cu 5 etaje trebuia să fie gata, în cel puțin 40 de zile, inclusiv interiorul: eliminarea cheltuielilor inutile (balcoane, ascensoare numai pentru blocuri cu mai mult de 5 etaje, tavane de 2,50 m, fără urmă de izolare acustică și termică) a fost prioritatea proiectului hrușcevian, care a implicat utilizarea acestor case într-un mod „temporar”, deoarece ideologia sovietică prevedea crearea comunismului în anii ’80 și, prin urmare, fiecare cetățean sovietic și-ar fi permis apoi să-și cumpere propriul apartament.

În ciuda spațiilor standardizate, cei care treceau cu traiul de la kommunalka sau de la cazarmă la hrușciovka, găseau mai multe plusuri decât neajunsuri: sfera privată se întorcea și, deși unele case erau dotate cu finisaje exterioare particulare, pentru a le distinge una de cealaltă, substanța era aceeași. În viața de zi cu zi, stalinki și hrușciovki devin, respectiv, sinonime cu locuințe de calitate și de elită, și locuințe incomode, ieftine. După 1960, viața locuitorilor URSS se schimbă complet. Toți chiriașii noilor case sunt considerați cu adevărat egali: distincția dintre înalta societate și muncitori este abolită, producând acea revoluție socială imperceptibilă în relațiile dintre stat și cetățean.

Următoarea etapă arhitecturală, de scurtă durată, este reprezentată de brejnevki, numite după numele conducătorului, ce s-a schimbat la conducerea URSS. Această tipologie se caracterizează printr-un număr mai mare de etaje (între 9 și 16), prin prezența mai multor ascensoare, apartamente mai spațioase, mai funcționale. Calitatea clădirilor este puțin mai înaltă decât a celor anterioare, dar la fel de inconfortabile și incomode, deoarece au fost construite pentru a răspunde creșterii populației din centrele urbane.

Deși în număr limitat, s-au construit unele clădiri, care au luat numele de „case pentru exponenții înalți de partid” (цековские дома), mai puțin atractive decât condominiile pentru elita perioadei staliniste, dar cu toate acestea, cu suprafețe de apartament mult superioare caselor din deceniile precedente. Acest tip de proprietate este prezent în zonele centrale și de prestigiu sau în cartierele căutate pentru acest context, sau pentru căile de comunicare convenabile către centrul orașului. Deși Brejnev a fost la putere până la sfârșitul anului 1982, construcția acestui tip de clădiri a durat, practic, până în ultimele luni ale perioadei sovietice.

În prezent, însă, principala problemă a mediului urban, cel puțin în Moldova, nu este reprezentată de clădirile vechi, ci în mod ciudat, de cele noi: chiar dacă URSS a căzut, clădirile sale sunt „vii”, în ciuda defectelor. Cartierele sovietice au fost create, în principal, ca mediu uman; „cartierele dormitor” actuale, înalte, compacte, sunt doar soluții învechite, cu scopul de a profita din aceasta.

Arhitecții au cucerit libertatea estetică, dar fără a reuși, până acum, să se îndepărteze de anumite tipuri de locuințe și de o viziune anonimă a orașelor.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

vineri 28 februarie
Mărțișorul
Un fir roșu și alb, care simbolizează începutul primăverii și renașterea naturii, între simboluri...
marţi 25 februarie
Dragobete
În Moldova dragostea se sărbătorește de două ori
vineri 21 februarie
Genova, coloniile de la Marea Neagră - Partea II
Evoluția așezărilor și a relațiilor comerciale
marţi 18 februarie
Genova, coloniile de la Marea Neagră
Evoluția așezărilor și a relațiilor comerciale
vineri 14 februarie
Moldova și Pactul  Ribbentrop-Molotov– Partea a II
Pactul și consecințele asupra teritoriilor cu un aspect nou, forțat
marţi 11 februarie
Moldova și Pactul Ribbentrop-Molotov
Pactul și consecințele asupra teritoriilor cu un aspect nou, forțat
vineri 07 februarie
Ștefan al III-lea cel Mare - Partea II
Domnitorul, simbol al Moldovei
marţi 04 februarie
Ștefan III cel Mare
Domnitorul, simbol al Moldovei
vineri 31 ianuarie
Totul va fi bine
Mantra pozitivității în viața de zi cu zi a moldovenilor
marţi 28 ianuarie
Homo Sovieticus
O călătorie în viața de zi cu zi a unui simplu cetățean sovietic
International editions:   Italiano | English | Russian | Română