Gara feroviară din Chișinău

Nu există o perspectivă mai bună de a vedea lumea, decât călătorind în un vagon  feroviar, iar trenurile, datorită lentoarei lor, devin un mijloc de relaxare între locul de plecare și destinația călătoriei.

Istorica Gară feroviară din Chișinău este marcantă prin frumusețea și eleganța sa, precum și pentru faptul că este principala articulație pentru toate direcțiile din Țară, situată la doar câteva minute de centrul orașului.

Chișinăul era conectat cu restul lumii prin orașul vecin Odesa: dezvoltarea zonei era subordonată portului său maritim pentru conexiunea lui cu restul orașelor și regiunilor Imperiului Rus, în scopul activităților comerciale. Din acest motiv, în 1844, guvernatorul Basarabiei, Mihail Voronțov, propuse țarului Nicolai I proiectul de cale ferată, de la Odessa către satul Parcani. Din cauza obstacolelor birocratice, construcția căii ferate a început abia în 1863 și a fost finalizată în 1864, deschisă oficial în decembrie 1865. S-a decis apoi continuarea construcției liniei până la Chișinău.

Gara a fost construită după proiectul arhitectului austriac Heinrich Lonski, la fel ca vila urbană a lui Vladimir Herța, devenind curând cea mai importantă clădire și unul dintre simbolurile orașului, „poarta sa de intrare”: în acea perioadă, stația era amplasată la marginea orașului, într-un loc pustiu. Construcția căii ferate a fost realizată în mai multe faze, finalizate în 1870, în timp ce sosirea primului tren la gară a avut loc în august 1871.

În anii turbulenți ai Revoluției din 1917-1918, gara a fost scena unor episoade violente, inclusiv a unui conflict între trupele bolșevice și voluntarii armatei române.

Odată cu începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, stația, precum și  întregul Chișinău, au trăit cele mai dificile perioade ale istoriei sale: gara a fost unul dintre obiectivele strategice ale tuturor părților implicate în acest război.

În 1941, după primul val al războiului, stația a fost una dintre primele clădiri, renovate în oraș: în timpul războiului ea a suferit în urma atacurilor Armatei Roșii.

După ce a fost parțial restaurată, în 1944 a fost distrusă complet de bombardamente. Clădirea nu mai putea fi restaurată: având în vedere daunele, s-a decis reconstrucția stației de la zero: astfel, în 1948, stația a fost reconstruită după planul celebrului arhitect Alexei Șciusev și a colegului său L.Ciuprin, cu ajutorul prizonierilor germani de război, într-un mod complet nou, modern și simplu, în conformitate cu principiile arhitecturale ale realismului socialist, folosind piatră și cărămidă.

Întreaga rețea constă exclusiv din căi ferate cu o singură cale, niciuna dintre ele fiind electrificată și se întinde pe 1.232 km: având în vedere că este o țară, odată parte a Uniunii Sovietice, ecartamentul rețelei feroviare este de 1.520 mm lățime, doar 14 kilometri sunt standard, de 1.435 mm lățime.

Rețeaua feroviară este administrată de CFM (Calea Ferată din Moldova) și, după numărul de angajați, este cea mai mare companie din Republica Moldova. Recent, în zona gării au fost amplasate două monumente: o veche locomotivă cu abur, fabricată în Polonia, la Poznan (locomotiva a făcut legătura între Ungheni și satul Cornești și a funcționat pe această rută până în 1969), instalată în interiorul stației și în grădina pieței din față; monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist, cunoscut și sub numele de „Trenul durerii”, dedicat moldovenilor, deportați în timpul represiunii staliniste, creat de sculptorul Iurie Platon. Sculptura din bronz are 3 metri înălțime, 12 metri lungime și cântărește 15 tone.

Din capitala Moldovei trenurile pleacă spre Moscova, Sankt Petersburg, Minsk, București și Odesa: aceasta din urmă reprezintă destinația cea mai ușor de atins (aproximativ 3 ore și jumătate), fiind o excursie interesantă, în ceea ce privește vizitarea principalul oraș din sudul Ucrainei.