Moara Roșie, exemplu unic de arheologie industrială

O caracteristică evidentă a unor zone din centrul istoric al capitalei este numărul mare de clădiri goale, abandonate sau ruinate.

Panorama arhitecturală a Chișinăului este o carte poștală, cu margini fine, între trecutul sovietic și semnele tranziției, de la o economie planificată la o economie de piață.

Voința de a avansa, în favoarea protejării patrimoniului cultural, vine dintr-o parte a societății civile. În anul 2006 a fost creată Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, sub îndrumarea lui Ion Stefăniță, arhitect, capabil să combine protecția patrimoniului istoric cu dezvoltarea economică.

Relația cu trecutul se află pe primul plan în centrul conservării și consolidării patrimoniului arhitectural și constituie o prioritate a unei națiuni. Fără mărturia trecutului, nu se poate privi spre viitor.

Este o clădire, printre acestea, aici, la Chișinău, foarte specială pentru funcția sa din trecut, care merită atenție și implicare: merge vorba despre Moara Roșie, o frumoasă clădire industrială, abandonată, un exemplu unic al unei mori de aburi, încă existente.

Prezentă în registrul monumentelor de arhitectură și istorie de importanță națională, clădirea a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea în stil eclectic.

Clădirea făcea parte dintr-un complex industrial mult mai mare, din care a rămas doar această construcție izolată: înainte de 1884 avea trei nivele, mai târziu, după un incendiu mare, care a afectat nivelul al treilea, au fost adăugate   două etaje și o mansardă din cărămidă roșie, de unde și numele de Moara Roșie.

La ora actuală este prezentată ca o clădire compactă, cu patru nivele, construită pe un plan dreptunghiular: fațada clădirii, în partea superioară, are un aspect pitoresc, datorită combinației și contrastului între cărămizile roșii și blocurile de piatră albă, folosite pentru întărirea structurii, și, în același timp, pentru imaginea arhitecturală. Aceleași colțuri ale clădirii sunt marcate cu piatră albă, precum ferestrele circulare sau semicirculare.

În 1890, vechii proprietari, consilierul Gudevici și Whiliem Lejinskii, au decis să înstrăineze  moara în proprietatea  unui comerciant de succes, domnului Avram Levenzon: moara, conform documentelor de atunci, era o cladire cu cinci nivele, un  adevărat complex industrial, mai târziu menționat ca "Moara lui Levenzon".

Noul proprietar  construise, în scurt timp după aceea, un magazin adiacent, conectat la moară printr-un tunel separat.

Echipată cu echipament modern, clădirea și-a îndeplinit funcția până în anii 50 ai secolului XX-lea, apoi, după ce a fost inițial utilizată de autoritățile sovietice, a încetat să mai fie folosită.

Astăzi reprezintă un monument arhitectural rar, un simbol unic, o bucată de istorie care, având în vedere centralitatea sa, ar putea fi folosită pentru o multitudine de scopuri și arătată cu mândrie turiștilor, dornici să vadă ceva frumos.