Mănăstirea Curchi, un colț al Sankt Petersburgului în Moldova

Francesco Bartolomeo Rastrelli, arhitect, probabil născut în Florența sau poate la Paris, poate fi considerat, pe deplin, una dintre cele mai mari personalități ale timpului său. Fiul sculptorului florentin Bartolomeo Carlo, favoritul țarului Petru I, crescuse profesional, datorită experiențelor scurte dar intense în Italia, Franța și Austria.

La sfârșitul acestei ucenicii tehnice, el se transferă în Rusia, la doar șaisprezece ani, la cererea unor nobili de la curte.

Succesul lui Rastrelli începu, însă, pe timpul domniei Împărătesei Anna, care își exprimă dorința de al numi în calitate de arhitect al curții, în 1736. Dar doar din anul 1741, pe timpul domniei împărătesei Elisabeta, Rastrelli  deveni adevăratul protagonist al arhitecturii ruse, capabil să creeze o tipologie expresivă, numită Barocco Rastrelli, în practică, un stil rus indigen, refăcut de expresii ale barocului târziu francez, german, austriac și italian, inaugurând astfel o nouă tradiție rusă.

O lucrare marcată de un angajament cultural, capabilă să transfere arta clasică italiană în Est, transformând reguli și caracteristici în limbaj tipic rusesc, ca în biserica "Nașterii Maicii Domnului", prezentă în complexul monahal Curchi, o lucrare similară cu ,,Catedrala Învierea Domnului,, (Smolinîi) din S. Petersburg sau cu ,,Biserica Sfântului Andrei,, din Kiev.

Biserica este un exemplu prețios de gust baroc clasic, cu referințe estetice inechivoce la clădirile lui Filippo Juvarra, la Torino: construcția sa, ce a avut loc în perioada anilor 1862-1872, se datorează arhitectului Lavrenti Lozinschi, în acea perioadă șef al Comisiei de Construcții și drumuri din Basarabia, care a elaborat și a folosit desenele tehnice ale lui Bartolomeo Rastrelli.

Planul clădirii unește nucleul central, flancat de patru turnuri dispuse în diagonală, cu cupola sferică, cea mai înaltă în Moldova, ce atinge o înălțime de 57 metri. Fațada clădirii, ritmică, marcată de o succesiune de stâlpi de tip "corintean", este decorată cu culori contrastante, specifice barocului rus: fundal roșu închis, care evidențiază detaliile arhitectonice și alb, ce evidențiază cele decorative.

Complexul religios Mănăstirea Curchi datează din 1765: astăzi aproape complet restaurat, este, cu siguranță, unul dintre cele mai importante monumente arhitecturale din Moldova, scufundat într-un mediu natural de o frumusețe rară, printre dealuri bogate, acoperite de păduri, ca Codrii Parcului Național Orhei, în satul Curchi, la o distanță de 55  kilometri de capitală.

Mânăstirea are o istorie culturală și religioasă de peste două secole: după daunele, cauzate de cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada sovietică și "ateismului său științific", autoritățile comuniste au forțat călugării să abandoneze mănăstirea, confiscând lucruri de valoare istorică și culturală (icoane, manuscrise vechi, cărți).

Timp de un an, mănăstirea găzdui o școală de comerț. La 1 iulie 1959, ea a fost transferată Ministerului Sănătății, care a schimbat destinația bisericilor, a chiliilor și a clădirilor: acestea au fost transformate într-un spital de psihiatrie, morgă, școală, discotecă. Cimitirul vechi a fost nivelat și careva pietre au fost folosite pentru construcția zidului.

Mănăstirea a fost, în cele din urmă, în stare să se întoarcă la destinația inițială pe 21 septembrie 1993, deși numai în 2002 Curchi a fost predată Bisericii Ortodoxe.

Astăzi, Mănăstirea Curchi, în toată splendoarea ei, este o destinație inevitabilă pentru pelerinaje și trasee turistice.