Sala cu Orgă, o istorie curioasă

Sala cu Orgă din Chișinău, o instituție artistică și culturală, specializată în organizarea și promovarea concertelor de muzică de orgă și muzică de cameră, este un monument de arhitectură de importanță națională, inclus în Registrul Monumentelor ocrotite de stat, prin decizia Parlamentului Republicii Moldova n. 1531 din 22 iunie 1993, la inițiativa Academiei de Științe din Moldova.

Construită la începutul secolului al XX-lea, între anii 1903 și 1911, clădirea a fost proiectată în stil eclectic cu elemente neoclasice și baroce, o tipologie frecventă pentru clădirile publice din perioada respectivă: Duma orașului Chișinău (primar era Carol Schmidt) a organizat în 1902 un concurs pentru cea mai bună proiectare a clădirii, cu o apreciere solidă, pentru acele vremuri, de 1.500 de ruble.

Concursul a fost câștigat de Mihail Cekerul-Cuș, un inginer de 38 de ani, potrivit proiectului căruia clădirea urma să fie folosită ca sediu al Băncii de Stat: din juriu făcea parte faimosul arhitect Alexandru Bernardazzi, care timp de aproximativ 22 de ani fusese arhitectul principal al Chișinăului.

Structura, care combină strălucire și monumentalitate, ocupă un colț al unui cartier, care a fost odată rezervat poliției de piață, un lot vacant de teren cu o suprafață de 360 de tese (unitate pătrată franceză egală cu aproximativ 3.799 de metri pătrați), la intersecția dintre Bulevardul Ștefan cel Mare și strada Vlaicu-Pârcălab.

Fațadele, cu patru coloane în stil corintic, așezate pe axele de simetrie, sunt decorate cu reliefuri sculptate, dominate de simboluri ale comerțului și finanțelor: ușor împinsă din aliniamentul bulevardului, clădirea are formă dreptunghiulară, marcată de o cupolă sferică. Intrarea este împodobită cu sculpturile a doi lei și se ridică deasupra nivelului străzii, ceea ce îi conferă clădirii o monumentalitate mai mare.

Construcția, care a început în 1903, a fost finalizată abia în 1911, cu o perioadă intermediară între 1904 și 1908, în care a fost suspendată din cauza dificultăților financiare. În calitate de Banca Clerului Bisericii Ortodoxe din Basarabia a funcționat până în 1944, apoi a fost înlocuită de Banca de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, în practică până în 1974.

Odată cu transferarea Băncii de Stat într-o locație mai potrivită, a fost pusă problema reutilizarării monumentului arhitectural: administrația, condusă de Ivan Bodiul, prim secretar al Partidului Comunist din RSSM, a formulat câteva propuneri, inclusiv organizarea unui restaurant cu bucătărie națională moldovenească. Din fericire, biruie ideea unui grup de intelectuali, condus de Timofei Gurtovoi, prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii, care a propus reconstruirea interiorului băncii, adaptându-l la o sală de concerte, în care să se instaleze o orgă.

În anii 1975-1978 clădirea a fost restaurată în baza proiectului arhitectului Iurie Leoncenko și transformată în Sala cu Orgă, pe care o știm astăzi. În cadrul proiectului de restaurare s-au păstrat elementele și formele spațiale, caracteristice clădirii fostei bănci, incluzând camera de operare a băncii, care a fost transformată în sala principală de concerte, pe fundalul organului, cu o capacitate de peste 500 locuri.

Orga, construită de compania "Rieger-Kloss" din orașul ceh Krnov, este un instrument electromecanic de dimensiuni medii, format din aproximativ 4000 de tuburi cu lungimi cuprinse între 15 cm și 5,5 metri, împărțite în 41. Primul concert în noua Sala cu Orgă a avut loc la 16 septembrie 1978.

Restaurarea recentă a readus fațada edificiului la culorile și strălucirea, pe care le-a avut în perioada sovietică, și a contribuit la îmbunătățirea condițiilor serviciilor multifuncționale, cât și a condițiilor de lucru ale artiștilor: la moment lucrările au vizat fundamentul, acoperișul și exteriorul fațadei, inclusiv modificarea instalațiilor. Finalizarea lucrărilor în anii următori se va referi la însăși sala de concerte, incluzând instrumentul muzical și amenajarea acestui spațiu, precum și restaurarea compozițiilor sculpturale de pe acoperiș.

Este de remarcat faptul, că pe fațadă există câteva simboluri sacre, care întruchipează esența Țării, printre care Bourul, tutore și simbol al Moldovei.