Vila Nazarov, exemplu de vilă urbană în Chișinău

Se spune, că frații Ivan și Nicolai Stepanovici Lebedev, în dimineața acelei zile reci și ciudate, în ajun de Crăciun, au părăsit casa rapid. Zăpada acoperise străzile, iar orașul părea tăcut și încă adormit.

Trăsura era pe loc, așteptându-i pe strada Seminarskaia (acum Mitropolitul G. Bănulescu Bodoni). Ea trebuia să-i ducă la acel bar de pe strada Aleksadrovskaia (acum Bulevardul Ștefan cel Mare), frecventat de  marea nobilime, negustori și angajați.

Ar fi fost așteptați acolo de un comerciant bogat, pe nume Iacob Nazarov, un lipovean rus, cunoscut în cercurile nobile din Chișinău, care intenționa să le cumpere casa. Discuția a fost cordială și, în cele din urmă, au ajuns la un acord comun de vânzare: dar acel Crăciun nu pare să fi fost deosebit de fericit pentru familia Lebedev.

Câteva ore mai târziu, întregul oraș știa despre vânzarea vilei urbane și rațele din curtea fraților Lebedev,  în acea zi,  ajunseseră și pe mesele săracilor, ca pomană de Crăciun.

De ce vila a fost vândută nu ne este dat să știm: dificultăți economice, un simplu transfer în altă parte a orașului sau în altă țară? Nimeni nu o va cunoaște vreodată.

Mult timp mai târziu după Crăciun, Iacob Nazarov intră în casa, care era deja proprietatea sa. Aici familia Nazarov  a avut o viață minunată, plină de serate, petrecute în compania celor mai importanți oameni ai acelor vremuri: ei iubeau nespus de mult acea casă și aveau grijă de ea.

Primele informații despre această structură datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. După Nazarov, vila a avut alți proprietari, precum familia Adrianov și în 1940 Hana Epștein. În timpul războiului a fost parțial deteriorată, reconstruită în 1948. În 1983 devine sediul Centrului de Sănătate Publică: atunci Ministerul Culturii, cu un contract de arendă strict obligatoriu, impuse condițiile de a nu schimba în nici un fel fațadă clădirii, de a proteja și de a salva monumentul arhitectural în întreg ansamblul său.

Raritatea acestei clădiri este reprezentată de arhitectura în stil eclectic cu elemente rococo: unicitatea ei se datorează unor elemente arhitecturale, cum ar fi ferestrele sau, de exemplu, intrarea, constând dintr-un arc rotund, susținut de două coloane, cu capiteluri de ordin compozit. Acest element arhitectural este numit "Serliana" de la Sebastiano Serlio, cui se datorează răspândirea acestei scheme structurale și decorative, folosită adesea și de Sansovino și Palladio, dar chiar și mai devreme de Leon Battista Alberti.

Ferestrele bifore, intercalate în perspectiva de cărămizi roșii, provenite din Odesa, cu timpanele umplute cu un ornament sub formă de scoică, marchează ritmul aproape simetric al fațadei.

Planul casei are o schemă de distribuție foarte simplă, constând dintr-o intrare principală, care duce într-o sală pătrată, unde există acces direct la celelalte camere ale casei.

Vila urbană Nazarov se află la intersecția străzilor Bănulescu Bodoni (fosta Seminarskaia) și Columna (fosta Kaușanskaia): un loc strategic în centrul orașului, lângă Parcul Central și Catedrala Nașterii Domnului.

E greu de înțeles, cum e posibil ca bijuterii arhitecturale de acest fel să fie condamnate (intenționat sau nu) la abandon.

În Moldova, proprietatea asupra clădirilor "istorice" a fost rodul unei perioade post-sovietice de patronaj: 75% din aceste clădiri se află în mâini private și sunt pradă  speculațiilor. Măsurile urgente pentru conservarea și restaurarea lor nu numai că sunt necesare, ci devin o constrângere obligatorie: patrimoniul "istoric și cultural" este moștenirea trecutului nostru.  Este ceva, cu care trăim astăzi și, sperăm, ceva, ce putem transmite generațiilor viitoare.