Orheiul Vechi

Între locurile cele mai cunoscute „Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi” reprezintă, poate, locul cel mai fascinant din Moldova.

Este un sit de importanță națională, din decembrie 2008 subordonat Ministerului Culturii, tocmai datorită marii sale valori arheologice, istorice și  culturale. Din 2015 e prezent în „Lista de încercări de la Patrimoniul Mondial UNESCO”, în categoria „Peizaje culturale”.

Zona este o mare surpriză: situat într-o zonă amenajată în contrast cu tipica câmpie moldovenească, parcul archeologic prezintă o combinație perfectă de elemente istorice și naturale, modelată în mii de ani de către om și de mediul natural în strânsă legătură.

Peisajul seamănă cu un amfiteatru emisferic: traseul sinuos al vântului a tăiat baza calcarului, formând un inel foarte clar, care înconjoară promontoriul de calcar al Butucenilor.

Civilizația și tradițiile religioase diverse au lăsat un semn la Orheiul Vechi: occidentală și orientală, creștină și islamică.

Trei sate agricole sunt astăzi în zonă: Trebujeni, Butuceni și Morovaia. Locuitorii acestor localități păstrează vii tradițiile lor agricole și pastorale, un timp vii în o mare parte a Europei de Sud-Est, dar astăzi aproape perdute.

În decurs de secole, fiind punctul de confluență al diferitelor civilizații antice, zona reprezenta o poziție extrem de strategică: Răutul o conecta cu o mare parte a Moldovei centrale și de Nord, în timp ce Nistrul era și este cel mai important traseu navigabil spre bazinul Mării Negre.

Parcul arheologic Orheiul Vechi este situat în apropierea graniței de est a Moldovei, în locul, unde se întâlnesc trei mari zone geografice: stepa eurasiană, stepa pădure din Europa de Est și bazinul Carpatic Dunărean.

Rămășițele arheologice din interiorul landșaftului dezvăluie interferențe demografice și culturale foarte intense, reunind popoare și culturi, specifice teritoriilor, între China și Carpați, Anatolia și Marea Baltică.

Toate elementele acestui peisaj arheologic, fortificat bineânțeles, posedă o mare integritate: formațiunile geologice, vederile, râul Răut, chiar și terenurile rămân, în esență, ca multe milenii în urmă.

În interiorul zonei există peste 1000 de structuri arheologice, inclusiv așezări, cimitire, biserici, peșteri, moschee, caravanseraiuri și case de locuit.

Printre acestea mai mult de 300 au fost supuse testelor limitate de către arheologi: importanța științifică și istorică a acestor rămășițe este excepțională.

Cercetarea arheologică, începută cu 70 de ani în urmă, a adus la lumină un țesut original bine conservat, numai parțial supus la anastiloză cu un minim de material de consolidare.

Toate activitățile economice și procesele naturale, care amenință zona, sunt sub controlul permanent al funcționarilor de Stat.