Vila urbană Herța și misterul trenului dispărut

Casa Herța se caracterizează printr-o arhitectură eclectică, între estetica barocă și cea clasică, în care compoziția fațadei este reglată de volume simetrice, forme complexe și ritmice, decorată abundent cu reliefuri sculptate.

Vila urbană a lui Vladimir Herța, proiectată de arhitectul austriac Henrich von Lonsky, în centrul orașului, este introdusă în Registrul monumentelor de istorie și cultură de importanță națională: clădirea a fost construită pe un artefact existent, construit în jurul anului 1830, pe strada Aleksandrovskaia, astăzi bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt.

În 1845 casa a fost achiziționată de către moșierul Iorgu Balș, pe care acesta o donează ulterior unui orfelinat, care mai târziu i-a purtat numele. În 1903 clădirea a fost reconstruită, după ce a devenit proprietatea nobilului Vladimir Herța, consilier titular, jurist și om politic român, precum și primul primar al orașului Chișinău, după Marea Unire din 1918.

La câțiva ani după moartea lui Vladimir Herța, pe 26 noiembrie 1939 aici este înființată Pinacoteca Municipiului Chișinău, de către sculptorul Alexandru Plămădeală (autorul monumentului lui Ștefan cel Mare) și alți artiști plastici: este prima instituție muzeală, cu activitate orientată spre colecționarea, conservarea și popularizarea operelor de artă plastică din Moldova.

Custode al Pinacotecii era pictorul Auguste Baillayre, profesor la Școala de Arte Frumoase din Chișinău: la momentul înființării sale, muzeul avea aproximativ 160 de lucrări, majoritatea fiind ale artiștilor români și moldoveni.

În toamna anului 1940, după anexarea Basarabiei la URSS, Pinacoteca Chișinău a fost reorganizată în Muzeul Republican de Arte Plastice al RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească): în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și, anume în 1941, s-a întâmplat ceva, care va marca istoria acestui muzeu.

Ca măsură de precauție împotriva posibilelor bombardamente și pentru protejarea operelor de artă, aflate în clădire, s-a decis transferul materialului artistic într-un loc mai sigur. Lucrările au fost pregătite cu grijă și în mare secret încărcate în două vagoane feroviare, cu meticulozitate sigilate, care au plecat de la gara Chișinău spre Harkiv (Ucraina): de atunci, din păcate, nu există nici o veste despre acest lucru și nimeni, care să știe ceva despre soarta lor, tezaurul dispărând din acel moment în neștiință, fără nici o urmă.

După război, fondul muzeului a fost reconstituit cu lucrări, transferate din muzeele URSS (Galeria Tretiakov, Muzeul Ermitaj), ca semn al "ajutorului frățesc". După reluarea activităților, Muzeul va continua să îndeplinească funcțiile sale specifice: colectarea, conservarea și valorificarea patrimoniului artistic și cultural pentru studiu, educație și recreere.

Vila urbană Herța face parte din cele trei clădiri ale Muzeului Național de Artă al Moldovei, împreună cu Vila urbană Kligman, care se află alături și clădirea fostului gimnaziu pentru fete, fondat de principesa Natalia Dadiani, amplasată pe strada 31 august, 155.

Din 1988, sediul Casei Muzeu Herța a fost închis pentru restaurare și lucrările transferate la Muzeul Național de Artă,  pentru conservarea patrimoniului, unde se află și astăzi.

În ciuda importanței arhitecturale a clădirii și a unei restaurări prost realizate, Vila urbană a lui Vladimir Herța rămâne un monument valoros, parte a Centrului Istoric al Chișinăului: în prezent, monumentul se află într-o stare de neglijare totală de ani de zile, în afara oricărui program turistic, datorită miopiei tehnicienilor și a logicii politice, greu de înțeles.