Fructul cel mai irezistibil: cireașa

Iunie: este o căldură insuportabilă și neașteptată. Simțim sete și dorința de ceva proaspăt și ceva regenerator. Simțim asta mai ales în timp ce mâncăm. Dar ce este mai bun decât o mână de cireșe?

Din primele zile ale primăverii putem observa florile albe și parfumate, care, pe măsură ce se apropie de sezonul de vară și de sezonul cald, se vor transforma în fructe. Fructe rotunde (drupe), de o culoare roșu aprins până la bordo, strălucitoare, perfecte, cu un contrast verde frumos, dat de pețiol, dar mai presus de toate gustoase, suculente și răcoritoare. Fructe confortabile pentru a le mânca.

Dar ce ne impresionează pe noi, lacomii consumatori de cireșe? În primul rând, culoarea și dimensiunea, evident, mărimea fructului. Cu cât este mai mare și mai roșu, cu atât mai mult suntem condamnați să credem că va fi dulce și bun: este o asociere mentală imediată, care ne face să conectăm culoarea cu fructele coapte și, prin urmare, cu dulceața lor.

Vorbind de gust, ne plac fructele dulci, suculente și crocante: o cireașă frumoasă, care scârțâie în dinți, de îndată ce este mușcată și eliberează o cantitate abundentă de suc dulce, este irezistibilă.

Cuvântul cireașă provine din latinescul cerasum,  pentru unii învățați provine de la Cerasunte (astăzi orașul Giresun, pe Marea Neagră), anticul Pontus, actuala Turcia. Un secol mai târziu, cireșele ajunseseră deja la malurile Rinului și Tamisei.Cireșii pot fi împărțiti în mod esențial în două specii diferite: cireși cu fructe dulci (Prunus sau Cerasus avium) și cireși cu fructe acide (Prunus cerasus).

Denumirea latină Avium se referă la faptul că diseminarea semințelor, așa-numitele alunele, conținute în fructe, este efectuată, în principal, cu ajutorul păsărilor, atrase de culoare și gust. În multe dialecte italiene, cireașa este indicată cu termenul cerasa, un patrimoniu latin, evident, la fel ca termenul din limba română (cireașă).

Pentru a ne bucura pe deplin de cireșele din Moldova, trebuie să depășim stereotipul de culoare, dimensiune și aspect exterior. Aici, pe lângă soiurile europene, cele mai apreciate și cele mai dragi au un gust potrivit pentru gusturile celor din Orient, care, după cum știm, preferă gustul acru celui dulce.

O precizare: cu termenul "vișine" în Moldova sunt identificate două soiuri, care în Italia sunt visciole și amarene, utilizate pe scară largă la prepararea gemurilor, marmelatelor, compoturilor și sucurilor, la fel și pentru prepararea faimoasei "Plăcintă cu vișină".

Aceste soiuri de cireșe, deși mai puțin cunoscute, conțin o particularitate suculentă care, pentru unii poate fi o întoarcere în copilărie, pentru alții poate însemna descoperirea unui nou univers.

Printre particularitățile cireșelor trebuie menționate și "cireșele albe": cunoscute încă din epoca Renașterii, dispărute acum de pe piețele din Italia, în timp ce în Republica Moldova sunt prezente cu două soiuri excelente: "Pietroase de Donissen" și "Pietroase de Cotnari", considerate printre cele mai bune soiuri autohtone.