Expresia "fructe uitate" are o conotație romantică și puțin melancolică. În realitate, acestea sunt produse vegetale, care au făcut parte din hrana umană de secole, fiind utilizate atât pentru consum direct, cât și pentru prepararea lor prin fierbere sau conservare, ca hrană pe timpul iernii.
Când se vorbește despre "fructe uitate", se referă la plantele tradiției antice, abandonate în favoarea culturilor mai productive sau mai bine adaptate la logica industrială. Cercetările științifice și cultura gastronomică sunt, totuși, de acord cu sprijinul pentru recuperarea acestor culturi.
Cireșul este originar din Asia Mica. Acesta s-a răspândit în bazinul mediteranean aproximativ trei mii de ani în urmă. Cultura a fost adusă din Grecia în Italia în secolul al II-lea î.Hr., de către generalul roman Lucullus, care a ordonat legionarilor săi să aducă "cireșele dulci" la Roma, astfel ele au înlocuit treptat vișinele mai acre. Un secol mai târziu, cireșele ajunseseră deja la malurile Rinului și ale Tamisei.
Sunt picturile cu natura moartă renascentistă cele, în care se conțin primele informații despre această varietate extraordinară, cu fructe albe strălucitoare, de mărime mijlocie, grație lui Bartolomeo Bimbi, pictor de flori și fructe la curtea Medici.
Cireșele albe sunt o varietate a cireșelor roșii: fructele se coc la jumătatea lunii iunie, trebuie recoltate cu grijă, deoarece sunt ușor deteriorabile și consumate într-un timp scurt. Sunt excelente atât în stare proaspătă, cât și pentru prepararea gemurilor, cu o aromă ușoară de muscat și un gust amar, plăcut.
Aproape dispărute în multe țări, cireșele albe sunt încă prezente în Moldova. Printre numeroasele soiuri se numără "Pietroase de Donissen", care se evidențiază prin producția lor bogată, fructele mijlocii, rotunjite, pulpa crocantă suculentă și sucul acidulat de o calitate excelentă.
Cel, care merită menționat separat, este însă soiul "Pietroase de Cotnari", considerat cel mai valoros soi de cireș dintre soiurile autohtone. Fructele sunt mari, rotunjite, de culoare galben-pai, pulpa este pietroasă și neaderentă la sâmbure, excelente pentru masă, dulcețuri și compoturi.
Ca toate celelalte soiuri, valorile nutriționale sunt apreciabile: bogate în vitamine, conțin proteine, săruri minerale. Pe lângă acțiunea sedativă, sunt bune pentru diabetici, au puține calorii, sunt diuretice, precum și cu un efect de tonifiere și revitalizare, fizică și mentală.
International editions: