O muncă poate lua naștere și dintr-o mână de bulbi, îngropați, practic, din curiozitate: aruncați acolo pentru a afla răspunsul pământului și a microclimatului. Mugurii sunt semnele cele mai evidente, că solul este bun. Și dacă răsadul completează ciclul vegetativ, atunci, s-a făcut.
Ideea de a cultiva șofranul în Moldova s-a născut din întâmplare, ceea ce m-a încurajat să sădesc o mini plantație de șofran pentru uz personal, după ce un drag prieten, Giovanni Ricciardi, pe care mi-l amintesc mereu cu afecțiune, a vorbit cu entuziasm despre asta.
Întrebarea era: "Pot să cresc oare o astfel de specie pe pământul moldav?" Încercarea în "grădina mea experimentală", un instrument de studiu, pasiune și multă muncă, a avut loc în 2014, prin plantarea a 600 de bulbi de Navelli, la Bălți, în satul Singureni. Răspunsul l-a dat însuși șofranul: după câțiva ani, dedicați experimentării, a apărut prima recoltă, cea adevărată, cea bună. Primul șofran "Made in Moldova".
În mirosul dulce și amar al șofranului se percepe ceva misterios: de la Cleopatra, care își făcea băi cu șofran, înainte de a primi iubiții, până la împărații romani, care stropeau camerele destinate recepțiilor oficiale. Cu șofran erau colorate hainele călugărilor budiști, când armata chineză a invadat Tibetul.
Din cauza valorii sale foarte mari, infracțiunea de falsificare era atât de răspândită, încât a impus, în Evul Mediu, pedeapsa cu moartea pentru vânzătorii de aur roșu fals: aceeași lege, aplicată și astăzi, nu ar face dificilă creșterea numărului de victime. Producția de șofran este de numai 150 tone pe an la nivel mondial: adevărat e că 90% din șofranul, care ajunge pe mesele noastre, este fals, fără riscuri, dar și fără magie.
Cultivarea șofranului implică termeni tehnici, ce includ pregătirea solului, plantarea bulbilor, recoltarea florilor, care are loc în perioada septembrie - noiembrie, exclusiv manual și prelucrarea mirodeniilor. Florile încă nedesfăcute sunt colectate în zori, în coșuri de răchită, duse apoi la laborator, unde sunt deschise, pentru a extrage pistilurile și a le pune la uscat.
Majoritatea oamenilor cunosc șofranul doar ca un condiment pentru risotto. Dar nu numai: șofranul, pe lângă faptul că are multe proprietăți benefice, este folosit în bucătărie, de la aperitive la deserturi.
Puțini cunosc că acest element colorează alimentele în roșu, deoarece este singurul ingredient, care conține carotenoide solubile în apă într-o cantitate de aproximativ 8000 de ori mai mare decât morcovii. Proprietățile adevărate ale șofranului dispar la o temperatură mai mare de 30 grade, așa că fiți atenți în bucătărie, șofranul nu se folosește, când cuptorul este încă pornit.
Înainte de a începe realizarea micului domeniu experimental, am efectuat cercetări pe întreg teritoriul Moldovei, verificând faptul, că în perioada sovietică "șofranul" a fost cultivat pe câteva parcele mici.
Dar după o cercetare mai aprofundată, am înțeles că, cele ce erau numite câmpuri de șofran nu erau altceva, decât câmpuri de șofrănel, o plantă aromatică, care concurează cu șofranul: în trecut, pulberea sa era folosită pentru a falsifica mult mai apreciatul șofran, deși această plantă erbacee are un gust mai puțin intens și o aromă mai ușoară de șofran.
Folosit pentru a da culoare pâinii și alimentelor de la mesele de petrecere, șofrănelul era, de asemenea, folosit în Moldova pentru a colora preparatele în timpul perioadei de post, ca înlocuitor al ouălor: ușor de găsit, a intrat în cultura populară, în bucătăria satelor, înlocuind șofranul exotic și mult mai scump.
Exemplul cultivării șofranului arată că, dacă s-ar continua cu un studiu aprofundat și o pregătire serioasă, această mirodenie ar putea da un venit alternativ agricultorilor.
International editions: