Cele o Sută de Movile, Valea Regilor a Moldovei?

Există un loc în Moldova, care provoacă curiozitate și mirare în același timp: este rezervația peisagistică numită "Suta de Movile", o fâșie de teren, situată de-a lungul bazinului râului Prut, la mai mult de 200  kilometri la nord de capitala Chișinău, între satele Braniște (Râșcani) și  Cobani (Glodeni), un peisaj de mare valoare științifică și estetică.

Acest loc este singurul  în Europa, în care sunt concentrate, într-un număr atât de mare, stânci scufundate de ceea, ce a fost numit cândva de greci Ponto Euxino, care acoperea teritoriul Moldovei cu aproximativ 20  milioane de ani în urmă.

Acest teritoriu a fost menționat pentru prima oară de către Dimitrie Cantemir în cartea sa «Descriptio Moldaviae», în 1716, pe care el l-a numit "Centum Monticuli", iar călătorul și scriitorul polonez Kraszewski pare să fie cel, care a lansat ipoteza romantică, că acest loc nu este nimic altceva, decât o necropolă vastă a regilor sciți.

Nu este întâmplător faptul că semnificația cuvântului în limba română, "movilă", se referă la o ridicătură de pământ,  în care au fost îngropați eroii și legendele trecutului.

În Europa de Est, aceste movile (mai des menționate cu cuvântul rus kurgan) sunt foarte frecvente, fiind asociate cu culturile nomade, care odată  dominau această regiune, de la sciți, cei mai mari aurari ai Eurasiei, până la sarmați, cavaleri calificați.

Acest nume, în ciuda farmecului său, este cu siguranță nepotrivit, deoarece în realitate numărul de dealuri este mult mai mare, peste 3500, acoperind o suprafață de 1072 hectare și a căror înălțime variază între 1,5 și 30,5 metri: cel mai spectaculos se numește "Dealul țiganilor".

Există o dispută științifică asupra originii acestor movile, care nu a fost încă clarificată.

Cea mai recunoscută ipoteză este că valea corespunde unei fisuri a corpului stâncos, datorată în principal stresului tectonic: o analiză aprofundată a tuturor datelor disponibile (hidrogeochimice, geofizice și seismologice) arată acest tip de situație, susținută și de faptul că din rocile crăpate, care însoțesc unele canale, este raportat un flux relativ de heliu.

Alți oameni de știință sunt de părerea că movilele s-au format din cauza alunecărilor de teren și a prăbușirilor, în rezultatul eroziunii apei și a vântului, și marcate de zăcăminte de argilă aluvionară, care datează de la Cuaternar.

Explorările geologice, realizate de-a lungul Prutului, în a doua jumătate a anilor 50, au detectat depozite mici și acumulări de gaze naturale, precum și un depozit de petrol.

Până în prezent, totuși, unele nedumeriri  mai rămân încă, iar nota romantică, care ne place, încă nu dispune de cercetări arheologice necesare, pentru a o putea exclude.

Rezervația, cu toate acestea, are o valoare științifică deosebită, nu numai din punct de vedere geologic, ci și datorită florei și faunei sale bogate.

Un loc fantastic, o bijuterie, pentru a fi descoperită, protejată și valorificată, chiar și din  punct de vedere  turistic, deoarece este "singurul exemplu de acest gen din întreaga Europă".