Strada de aur și farmecul pierdut al Hotelului Peterburg

Există o clădire care, în ciuda neglijenței timpului și a oamenilor, își dezvăluie încă toată frumusețea sa și atmosfera nostalgică a timpului trecut.

Acesta este hotelul «Peterburg», sau ceea, ce a mai rămas din el, un loc plin de farmec, un loc de vis pentru oaspeții capitalei.

Situat de-a lungul străzii Alexandru cel Bun, această clădire este un "monument de arhitectură de importanță națională", înscris în Registrul Monumentelor de Istorie și Cultură, la inițiativa Municipiului Chișinău.

Este un exemplu tipic al Centrului Istoric al Chișinăului anilor 30 ai secolului al XIX-lea, singura supraviețuitoare a unei serii de clădiri neoclasice, deși nu în starea inițială.

La începutul secolului al XX-lea făcea parte din proprietatea unui comerciant, numit Durdufi; mai târziu aparținuse comerciantului-filantrop Moise Kligman și, în cele din urmă, trecu în mâinile unui anumit Puterman Peisaha, cu câțiva ani înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

În timpul războiului сlădirea a fost grav avariată: reconstruită în 1946, fiind modificată în plan și în decorațiuni, în mod clar cu gustul specific al perioadei (stil Empire).

La acel moment, la primul etaj se desfășura o activitate comercială, cu intrarea în centrul fațadei, iar în partea dreaptă a clădirii există un subsol cu acces din stradă (închis după 1947).

Proprietate comună până în 2009, a fost apoi vândută, așa cum se întâmplă adesea, unei companii private, care o mai deține și în prezent.

La începutul secolului al XIX-lea, strada Alexandru cel Bun se numea "strada de aur", numită așa, poate, datorită faptului, că pe această stradă a fost deschis primul magazin de bijuterii din oraș, sau poate pentru că aici decurgea viața aristocratică a unui Chișinău snob, unde se aflau palatele comercianților bogați, cele mai faimoase magazine de haine și cafenele, un punct de întâlniri pentru orășeni și oamenii de afaceri.

Aici erau bănci, tramvaie cu cai și, mai târziu, tramvaie electrice; impresiona imaginația oamenilor cu amploarea sa, un aspect puțin cunoscut al vieții orașului în timpul acelui secol crucial, până de curând, într-un labirint de străzi înguste ale centrului istoric.

A fost prima stradă a orașului nou, construit între 1817 și 1818, de către arhitectul Mihail Ozmidov și colegul său William Hastie din Sankt Petersburg, o linie dreaptă, care separa centrul istoric, cu străzile sale înguste și întortocheate de-a lungul râului Bâc, de cartierele noi construite în ritm rapid, într-un plan bine definit.

Strada Alexandru cel Bun se extinde încă și acum de la strada Ismail până la strada Serghei Lazo, în sectorul Râșcani, pe o lungime de 2.065 metri.