Nistrul de Jos

Convenția, privind zonele umede de importanță internațională, mai cunoscută sub numele de Convenția Ramsar, este un tratat interguvernamental, semnat la Ramsar, Iran, la 2 februarie 1971, care prevede o cooperare internațională privind conservarea și utilizarea zonelor umede și a resurselor lor.

Zonele umede se numără printre cele mai productive medii din lume: conservă diversitatea biologică și asigură apă și productivitate primară, de care depind nenumărate specii de plante și animale pentru a supraviețui. Aceste zone aduc un suport la menținerea concentrației mari de diferite specii de păsări, mamifere, reptile, amfibii, pești și nevertebrate.

Protecția naturii are ca scop menținerea ecosistemelor nealterate, pentru a asigura echilibrul dintre mediu și societate.

În iulie 1999, Republica Moldova a ratificat Convenția de la Ramsar, devenind membru efectiv în luna iunie a anului următor, când rezervația "Prutul de Jos" a fost inclusă în lista zonelor umede de importanță internațională.

În acest fond au fost adăugate, în 2003- rezervația "Nistrul de Jos", iar în 2005- "Unguri Holoșnita", aducând la trei numărul de zone umede din Moldova prezente în "listă", pe o suprafață totală de 94.705 hectare.

Parcul național "Nistrul de Jos", situat în sud-estul Moldovei,  între satele Copanca și Palanca, ușor accesibil din Chișinău, contribuie la finalizarea conservării zonelor umede transfrontaliere din delta Nistrului cu două situri Ramsar ale Ucrainei.

Zona Nistrului inferior este o zonă caracterizată printr-un complex habitat acvatic, cunoscut ca cea mai mare biodiversitate din Moldova, care găzduiește un număr impresionant de specii de animale și plante, datorită condițiilor naturale favorabile și diverse ale teritoriului.

Situl sprijină multe specii de păsări vulnerabile și pe cale de dispariție la nivel global: de remarcat biotipuri acvatice, păduri de pajiști, dealuri, stepe etc.

Printre acestea se numără pădurile seculare de plop, dispărute aproape complet în Europa, care adăpostesc specii protejate de lilieci și care reprezintă o resursă cu adevărat "unică", importantă atât din punct de vedere naturalistic, cât și ca turism ecologic, ce nu poate fi subestimat.

Terenurile agricole, prezente în zona parcului, aflate pe traseul migrației transfrontaliere, reprezintă terenul natural, adecvat pentru cuibărirea și hrănirea păsărilor prezente, și constituie un punct important de odihnă și alimentație.

Pe lângă importanța sa din punct de vedere naturalistic, zona are o importanță paleontologică, arheologică și istorică, dens populată încă din perioada Paleoliticului, cu aproximativ 30.000 de ani în urmă: peste o sută de situri au fost descoperite, cu nenumărate sate, împrăștiate în întreaga zonă, cu mărturii foarte importante, care se referă la civilizația Cucuteni-Tripolia sau la cele ulterioare ale Sciților și Sarmaților.

Pe scurt, zona Nistrului inferior are toate caracteristicile necesare, pentru a planifica un turism cu impact redus, contând pe peisajele “unice" și calitățile naturalistice, care sunt dificil de reprodus.

Caracteristicile de bază, cum ar fi peisajul, speciile de animale prezente, obiectele istorice, tradițiile și costumele naționale, o industrie vitivinicolă dezvoltată, pot genera bogăție, asigurând, în același timp, echilibrul ecosistemului.