Produse alimentare și vinuri23 august 2019

Tortul Kiev: cel mai popular desert sovietic

Simbol al orașului și al epocii: o faimă care nu se sfârșește nici astăzi

Tortul Kiev: cel mai popular desert sovietic

Există dulciuri, care pot reprezenta cu ușurință o perioadă istorică sau chiar o întreagă epocă: acesta este cazul TortuluiKiev”, simbol, care are un sens cu adevărat important pentru toți cei, care au trăit în vremurile sovietice.

La mijlocul anilor '70 ai secolului trecut, trenul Kiev-Moscova, ajuns la gara Kiev din capitala sovietică, avea o caracteristică distinctivă: majoritatea pasagerilor, cu mare atenție, ca la o demonstrație, duceau cutii rotunde cu tortul Kyivskiy. În popor acest tren era numit ca „trenul cu torturi”.

Deși a trecut mai mult de un sfert de secol de la prăbușirea Uniunii Sovietice, conceptul de bază rămâne același: tortul original este furnizat într-o cutie albă, cu frunze de castan de cal, simbol al Kievului, legată cu o panglică roșie, unde este indicată data producerii, scrisă manual sau tipărită cu cerneală.

Era cel mai solicitat produs de patiserie din perioada sovietică, deși, deseori, nu era ușor să-l găsești în magazine, iar când apărea în vânzare, se formau imediat cozi imense. Unii cumpărători știau locurile, unde putea fi cumpărat de sub tejghea, fără a sta la coadă, dar pentru o anumită mită. Tortul, chiar și astăzi, este unul dintre simbolurile de identificare nu doar a capitalei Kiev, dar și a întregii națiuni.

Rețeta originală, deși simplă, are un proces de fabricație îndelungat, ceea ce limitează realizarea ei în casă de către persoanele cu puțină experiență în cofetărie: ceea ce face acest tort atât de special sunt straturile sale de bezea delicioasă cu alune, care îi conferă o consistență crocantă și aerisită.

Crearea tortului datează din 6 decembrie 1956, la Kiev, creat de Nadia Cernogor la fabrica de patiserie Karl Marx, așa se numea atunci, construită pe locul unei companii preexistente, fondată în 1886 de comerciantul Valentin Yefimov, în partea de sud a orașului ucrainean: o altă versiune spune că a fost inventat întâmplător, în urma unei greșeli, făcută de un cofetar. Dar nu este chiar așa: a fost nevoie de o muncă lungă și concentrată, pentru a realiza această rețetă nouă.

A avut succes imediat la public și în câțiva ani a devenit unul dintre cele mai populare deserturi în URSS de atunci. Rețeta tortului s-a schimbat în timp. Procesul inițial de preparare a amestecului de albuș de ou și nuci, având în vedere ușurința cu care era importată materia primă, a stat la baza tortului: nucile au fost înlocuite cu nucile caju, acestea din urmă, din motive de oportunitate, având în vedere relațiile comerciale cu India și schimbul de arme - caju, au devenit fructul uscat cel mai ușor disponibil. După un timp, însă, nucile caju au devenit o materie primă prea scumpă și au fost înlocuite din nou cu alune, care au făcut rețeta mai ieftină.

La moment, drepturile pentru rețeta originală a tortului Kiev aparțin doar fabricii de cofetărie ucrainene „Roshen”. Rețeta este păstrată cu cea mai mare strictețe: muncitorii fabricii semnează cu compania un contract de non divulgare, pentru a păstra informația secretă. Este nevoie de o zi și de noapte întreagă, pentru a crea acest simbol comestibil al Kievului: straturile de bezea sunt gătite în timpul zilei, în timp ce noaptea patiserii o petrec, împodobind manual tortul cu crema.

Aproape toți membrii PCUS adorau tortul Kiev: acestea erau livrate regulat de la Kiev pentru Secretarul General al Comitetului Central al PCUS, Leonid Ilici Brejnev și pentru ministrul Afacerilor Externe, Andrei Andreevici Gromîko. Apropo despre Brejnev, pentru jubileul său de 70 de ani, din partea Ucrainei i-a fost  confecționat un tort Kiev cu 3 nivele, format din 70 blaturi, cu o greutate de peste 5 kg.

Originalul tort Kiev este, prin urmare, produs exclusiv de fabrica Roshen, liderul absolut în producția de „Kyivskiy Tort”, moștenitorul produselor alimentare protejate prin dreptul de autor a ceea, ce a fost odată fabrica Karl Marx din Kiev.

Fabrica este în prezent deținută de Petro Poroșenko, care a cumpărat-o când a fost privatizată, în 1994 și lunar ea produce peste 350.000 de bucăți a acestui celebru tort.

Carlo Policano / Svetlana Moțpan (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

marţi 14 ianuarie
Cighirile
O rețetă din tradiția rurală a Moldovei
vineri 06 decembrie
Măceșul
Roșul prețios al iernilor moldave
vineri 22 noiembrie
Cătina albă, fructul sacru din Himalaya
Fructe mici și neobișnuite, prezente și în Moldova
marţi 12 noiembrie
Pastramă: din Basarabia la New York
Împreună cu hotdog-ul, pastrama este unul dintre cele mai caracteristice sandwich-uri, produse în...
marţi 22 octombrie
vineri 18 octombrie
Castanul sălbatic sau castanul?
În Moldova, aceasta este o problemă. Considerații semiserioase asupra acestor doi copaci
marţi 15 octombrie
Comunicarea vinului pentru a comunica teritoriul
Caracterul, stilul, modul de a povesti despre vin
vineri 06 septembrie
Cafeaua, un stil de viață pentru italienii din Moldova
În căutarea unei cafele bune pe meleagurile lui Ștefan cel Mare
joi 29 august
Berea artizanală, o descoperire de calitate pentru Moldova
Într-o țară, unde hameiul crește spontan, este o oportunitate de a fi exploatată
marţi 20 august
Drumul Vinului în Moldova
Instrument indispensabil pentru „valorificarea zonelor producătoare de vin”
International editions:   Italiano | English | Russian | Română