Biserica de Lemn, fără cuie

Indiferent dacă sunt catedrale ale orașelor sau biserici mici din sate, Moldova este, cu siguranță, plină de clădiri sacre, uneori adevărate perle de arhitectură populară, ca în cazul bisericilor de lemn, unde se poate respira din plin istoria și tradiția autentică ale acestei mici Țări.

Aceste structuri reprezintă o adevărată oportunitate de a cunoaște o Moldova mai internă și mai intimă, o posibilitate unică de a descoperi locur, în care credința și arta sunt indiscutabil expresie a pasiunii religioase și mărturie a unui devotament care, de-a lungul secolelor, nici un război sau scisiune nu au reușit să-l stingă.

Trecând de porțile orașului Chișinău, în drum spre aeroport, putem observa o importantă destinație turistică, o biserică numită Biserica Veche de lemn "Adormirea Maicii Domnului", aproape necunoscută însuși moldovenilor: este o mărturie semnificativă a arhitecturii sacre, cu o istorie curioasa și anumite detalii importante, plasată intr-un parc, păstrat ca o bijuterie, în apropierea lacului, care face parte din "Muzeul Satului".

O arhitectură populară autentică, realizată în întregime din lemn, a fost construită în 1642 de meșteri calificați din satul Hirișeni, lângă Mănăstirea Hârjăuca, folosind lemn de stejar din codrii Călărașilor. În 1821 a fost transferată municipalității satului Hirișeni,  raionul Telenești, utilizată de localnici până în anul 1928, când comunitatea a construit o altă biserică, de data aceasta în piatră. Biserica a continuat să fie folosită încă mult timp, dar doar ca o capelă în cimitir.

La începutul secolului XXI, biserica se afla într-o stare deplorabilă, cu acoperișul prăbușit, în stare avansată de decădere. După mai mulți ani de negocieri, comunitatea locală a decis să deplaseze biserica pe teritoriul "Muzeului Satului" din Chișinău, unde imediat au început lucrările de restaurare.

Restaurarea bisericii a fost realizată sub protecția Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, a Ministerului Culturii și Academiei de Științe din Moldova.

Pentru a o reconstrui, a fost nevoie de o muncă meticuloasă, efectuată de o echipă de restauratori, sub conducerea lui Eugen Bâzgu și Sergiu Vornicov, arhitecți, delegați pentru păstrarea materialelor originale și a aspectului edificiului. Lucrările de reconstrucție a bisericii, slăbită de rezistența slabă a grinzilor și a panourilor, au durat doi ani: în conformitate cu principiile de restaurare, a fost posibilă păstrarea majorității pereților principali și a iconostasului. Pe partea exterioară se pot vedea și astăzi grinzile vechi, evidențiate cu numere, pentru a le păstra în funcție de ordinea îndepărtării și asamblarea lor în noul loc.

Aceste temple din lemn sunt adevărate miracole ale ingineriei secolului al XVII-lea: construcția lor se face fără folosirea cuielor. De fapt, cuiul este un simbol al răstignirii lui Hristos. De aceea, axele sunt ținute împreună printr-un sistem complex și ingenios de îmbinări, care devin, la rândul lor, o metaforă a jertfei, a penitenței și a sacrificiului total.

Înalte, subțiri, cu clopote fine la capătul vestic al construcției, aceste monumente sunt frumoase icoane, oglinzi ale timpului trecut.

Dincolo de armonia proporțiilor și de frumusețea arhitecturală, elementele caracteristice ale acestor locuri de cult sunt acoperișurile, acoperite cu șindrilă, și interiorul decorat cu picturi în lemn, care reprezintă istorii biblice, făcute cu o generozitate marcată de culori, detalii și nuanțe. Pardoselile sunt în general acoperite cu covoare vechi moldovenești, unele dintre ele având o vechime de peste o sută de ani, cum ar fi cele ce se află în această structură, aduse din satul Vălcineț raionul Călărași.

Această biserică este construită în stil moldovenesc, de tip nordic și se apropie de tradiția bisericilor din nordul Moldovei române sau Bucovinei, odată  teritorii ale Moldovei.