Locuri03 decembrie 2019

Parcul Central din Chișinău

Cel mai vechi parc proiectat și amenajat într-un mod clasic în capitală

Parcul Central din Chișinău

La Chișinău, Parcul Central nu este doar cel mai vechi și mai cunoscut loc public: este inima capitalei, un loc magic, iubit și frecventat în fiecare anotimp al anului, un spațiu orășenesc, un simbol al identității, la fel de puternic ca și Cetatea Sorocii sau Orheiul Vechi.

În istoria celor peste 200 de ani de viață, parcul și-a schimbat numele de mai multe ori: cunoscut astăzi drept Grădina Publică “Ștefan cel Mare”, în realitate grădina a fost dedicată împăratului Alexandru I. În 1949 grădina publică a fost numită după numele poetului Aleksandr Pușkin, iar în perioada sovietică era numită pur și simplu Grădina Publică Orășenească.

Puțini știu că amenajarea acestui parc se datorează unei femei, soției guvernatorului Basarabiei, Behmetev, care a sugerat ideea creării unei grădini publice în onoarea împăratului, ce alesese personal locul amplasării.

Planul, elaborat de Ozmidov, în anii 1816-1817, a început să fie realizat la 27 aprilie 1818 de ingineri militari ruși, sub conducerea lui Bogdan Eitner, în acei ani inginer cadastral al Basarabiei.

Parcul, care se extinde pe o suprafață de 7 hectare, era inițial închis de un gard de răchită, pentru a împiedica intrarea vacilor, caprelor și a altor animale. Nobilimea acelor vremuri obișnuia să meargă în acest parc. Astfel, conform documentelor timpului, „în 1827 au fost plantate 4.000 de plante, în 1829 au fost refăcute pavilioanele, în 1834 au fost instalate 56 de bănci, precum și havuzul grădinii, în 1835 grădina a fost decorată cu flori, o seră, scrâncioburi și carusele”.

În anii 1860, s-a luat decizia de a construi un gard din fontă pentru parc, vizibil încă și astăzi, la propunerea și proiectul arhitectului Bernardazzi, care a fost turnat la Odessa. Pentru a înfrumuseța spațiul public, în 1884, unde astăzi se află cinematograful Patria Loteanu, a fost instalat bustul de bronz al lui Pușkin, realizat de sculptorul А. Opekușin: în anii postbelici (1954), monumentul a fost mutat în centrul parcului, în raport cu construcția cinematografului. Mai târziu a fost construit un bust al împăratului Alexandru I, distrus în 1918 după Revoluție și înlocuit apoi cu cel al lui Stalin. La intersecția dintre Bănulescu-Bodoni și Ștefan cel Mare, a fost construit un turn de lemn, pentru primul laborator de fotografie din Chișinău. Era o perioadă, în care parcul se închidea noaptea și intrarea era contra plată.

Un alt monument celebru, construit în perioada interbelică, de către sculptorul Alexandru Plămădeală (1928), a fost cel al lui Ștefan cel Mare: păstrat ani de zile în România, pentru a împiedica să cadă în mâinile sovieticilor, după război a fost relocat în parc, dar în poziții diferite de-a lungul anilor, în încercarea de a-l îndepărta de pe drumul principal, într-un loc mai puțin vizibil. Aceste măsuri au fost adoptate în perioada sovietică, pentru a reduce la minimum sentimentele naționaliste ale populației moldovenești. În 1972, prin decizia Moscovei, monumentul a fost mutat mai jos, în parc, iar la 31 august 1989, pe un val de entuziasm patriotic,  a revenit la poziția inițială.

Puțini știu că, după Marele Război, a existat un cimitir militar într-o parte a parcului.

În 1958, ideea maestrului de artă, Fiodor Naumov, de a crea un complex sculptural, Aleea Clasicilor literaturii moldovenești, a fost susținută cu contribuția Uniunii Scriitorilor și extinsă, în anii următori, pe partea adiacentă străzii 31 august. În 1964 a fost fondată Aleea Prieteniei, mai târziu distrusă: în perioade diferite, copacii au fost plantați de eroii Marelui Război și de cosmonauți, inclusiv de către Iuri Gagarin.

În 1970 arhitectura parcului a început să tindă spre creativitate: fotografiile din arhive ne arată un havuz în formă de floare și alte sculpturi, acum dispărute, dar și cafeneaua „Guguță”, simbolul nostalgic al generațiilor întregi.

La fel ca toate parcurile, care sunt respectate, Parcul Central are și el tradițiile sale populare, printre care se numără cele, care spun că atingerea capului leilor de marmură din parc, ce strălucesc de lustruirea zilnică a sutelor de mâini, ajută la realizarea celui mai secret vis sau aruncarea unei monede în havuzul, care se află în centrul acestui splendid parc, aduce noroc.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

vineri 24 ianuarie
Odesa - Partea II
Eduardo Di Capua și Giovanni Capurro: destine încrucișate
marţi 21 ianuarie
Odesa, oraș napolitan
Mica Italia a Imperiului Rus
marţi 05 noiembrie
Stolniceni, pe urmele geto-dacilor
O așezare, care prezintă un mister încă nedescoperit
vineri 25 octombrie
O peșteră demnă de Guiness
Situată între Moldova și Ucraina, este a treia după lungime grotă din Europa
vineri 11 octombrie
Mănăstirea Voroneț, Capela Sixtină a Estului - Partea II
În Bucovina, o minune în mijlocul pădurii, un loc magic. Și apoi albastrul
vineri 04 octombrie
Mănăstirea Voroneț, Capela Sixtină din Est - Partea I
Acea grupare neobișnuită de mănăstiri, Patrimoniul UNESCO din Bucovina
vineri 20 septembrie
Delta Dunării, un paradis natural unic în lume
Cel mai internațional râu de pe planetă: din inima Europei până la Marea Neagră
marţi 10 septembrie
Destine încrucișate: casele gemene
Există un mister în spatele acestor clădiri, încă de descoperit
marţi 03 septembrie
Biserica din Orhei, farmecul unei lucrări sugestive
Unicitatea unui monument în peisajul arhitecturii sovietice
vineri 16 august
Biserica din Pohrebea, o bijuterie abandonată
Una din cele 12 biserici, pe care țarul ar fi trebuit să le construiască în tot Imperiul
International editions:   Italiano | English | Russian | Română