Unguri-Holoşniţa

Termenul de "zonă umedă" se asociază cu un tip de mediu natural, caracterizat în principal de prezența unui teren și a apei, care este un ecosistem natural particular,  ca atare este un mediu primar pentru viața păsărilor acvatice, care trebuie să parcurgă  anumite trasee migratorii.

Pentru apărarea și conservarea acestor medii primare particulare, în 1971, la Ramsar (Iran) a fost semnată Convenția internațională privind zonele umede de importanță internațională.

Zonele umede, în conformitate cu aceeași Convenție, reprezintă mlaștini, turbării sau bazine, naturale sau artificiale, permanente sau temporare, cu apă stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv expansiunea apei de mare, a cărei adâncime, în timpul refluxului, nu depășește șase metri. Păsările acvatice sunt păsările,  dependente ecologic de zonele umede.

În iulie 1999, Republica Moldova a ratificat Convenția Ramsar, devenind membru efectiv în luna iunie a anului următor, când în lista zonelor umede de importanță internațională a fost inclusă rezervația "Prutul de Jos".

În acest domeniu au fost adăugate, în 2003 zonele umede ale "Nistrului de Jos", iar în 2005 "Unguri Holoșnița", aducând la trei numărul de zone umede din Moldova, prezente în "listă", pe o suprafață totală de 94.705 hectare.

Teritoriul acestei zone umede, de 15.553 hectare, este împărțit în trei sectoare administrative: Soroca, care ocupă cea mai mare parte,  Ocnița și Dondușeni, ce ocupă restul teritoriului.

Un monument natural de o frumusețe uimitoare, această Rezervație Peisagistică cuprinde terenuri cu pante stâncoase și bazine de apă pe malul râului Nistru, în nord-estul Moldovei, în apropierea graniței cu Ucraina, inclusiv segmente mari ale cursului său superficial cu insulițe, râuri mici și intrări scurte, care alimentează râul și formează canioane abrupte.

Pădurile fluviale sunt formate din plopi, cu amestecuri de ulmi și formațiuni de salcie ripariană, în timp ce pădurile vecine de stejar, stejar englezesc, pinul de Crimeea (pin negru pallasian) acoperă pantele abrupte de calcar ale râului Nistru.

Zonele umede și habitatele naturale deluroase, împreună cu terenurile agricole, constituie o adevărată oază răcoritoare pentru majoritatea păsărilor acvatice și limicole, care frecventează zona în timpul migrațiilor sezoniere. În particular, teritoriul, care cuprinde aproximativ șaizeci de situri de interes cultural, geologic, paleontologic și arheologic, este frecventat de anumite specii de animale, protejate de Convenția privind Conservarea faunei sălbatice și a habitatelor naturale în Europa, adoptată la Berna, care include și Republica Moldova.

Zona "Unguri Holoșnița" este împărțită în patru părți: zona A (1.440,80 ha), de "protecție strictă", include teritorii de o importanță deosebită pentru protejarea diversității biologice și peisagistice cu cea mai mare complexitate naturală; zona B (837,2 ha), așa-numita "zonă tampon", conține zone teritoriale formate din păduri și ecosisteme de pajiști extrem de prețioase, cu vegetație de stepă și luncă; ultima zonă, zona C (1.965,50 ha), "zonă buffer", cu activitate economică și recreativă reglementată, ce include unele sectoare forestiere, stepe și pajiști, neincluse în zonele A și B, precum și unele bazine de apă.

Pentru toate aceste zone este valabil Planul general de management,  ce determină modelele de utilizare cu introducerea unor restricții, cum ar fi prezența vizitatorilor și a turiștilor. Zona C este destinată utilizării economice durabile, introdusă pe baza planurilor autorităților forestiere și ale administrațiilor locale, în conformitate cu schemele stabilite de acestea, aprobate de autoritatea centrală, pentru protecția mediului.

Celelalte zone, în special cele agricole, (situate în principal în zona plată din apropierea apei), drumurile și locurile, fac parte din Zona Economică D, guvernată de un regim juridic ordinar.