Locuri09 iulie 2019

Codrii, pădurea sacră a Moldovei

Un tezaur naţional, ce păstrează un valoros genofond floristic şi faunistic

Codrii, pădurea sacră a Moldovei

Codrii sunt cea mai mare bogăție naturală a Moldovei, un plămân verde adevărat, adesea prezent în imaginația colectivă, în literatură, în folclor precum și în istoria acestui popor, înconjurați pe margini de unele dintre cele mai frumoase și mai vechi mănăstiri (construite între secolele XIV-XVIII) ale Națiunii: Vărzărești, Căpriana, Hâncu, Hîrbovăț, Curchi, Condriţa și Ţigăneşti.

"Rezervația științifică Codru", cea mai veche pădure din Țară, reprezintă partea estică a zonei pădurilor centrale europene, un fenomen natural unic: teritoriul, situat la aproximativ 50 km de capitala Chișinău, are un caracter "montan" și ocupă 5.176 hectare de pădure.

Istoria acestei "rezervații naturale" datează de la începutul secolului, chiar înainte de înființarea sa: activitățile de conservare a biodiversității au fost întreprinse încă din 1926, datorită unor membri ai "Societății Experimentatorilor și Iubitorilor Naturii din Basarabia", care au propus ocrotirea a 13 hectare de zone de pădure valoroase, între satele Căpriana și Lozova.

Propunerea de a înființa Parcul îi aparține botanistului Alexandru Borza, care a propus protejarea unor zone prețioase de păduri, ce au fost declarate monumente naturale ale Basarabiei, conform hotărârii Consiliului de Miniștri al României, din 19 iulie 1937.

Prin Legea, "privind conservarea naturii și utilizarea rațională a resurselor naturale ale Țării", adoptată de Consiliul de Miniștri al RSSM, în ianuarie 1959, s-a decis protecția a trei diverse obiective forestiere: Căpriana, Lozova și Rădenii Vechi.

La 27 septembrie 1971 a fost creată prima Rezervație de Stat pentru protejarea peisajului natural, tipic părții centrale a Moldovei, pe o suprafață totală de 2.740 hectare, consolidând 723 hectare de zone, deja strict protejate. Academia de Științe a fost desemnată responsabilă pentru cercetarea științifică în zona  rezervației. Între anii 1971 și 1981, suprafața rezervației a suferit schimbări majore, în direcția extinderii sale. Astfel, în 1975, au fost adăugate 2.272 hectare din cartierul forestier Lozova, aducând teritoriul rezervației până la suprafața, ce o are în prezent.

Condițiile, care caracterizează teritoriul platoului central, au contribuit la formarea diversității plantelor și animalelor, a cărei protecție și conservare reprezintă scopul și sarcina esențială a acestei rezervații științifice și naturale.

Teritoriul rezervației este fundamental împărțit în trei zone: zona strict protejată (720 ha), nucleul rezervației, este habitatul, în care trăiesc specii rare de animale și plante de valoare universală, în termeni de conservare. Orice tip de activitate este interzisă, cu excepția cercetărilor științifice și de protecție. Aici omul rămâne un simplu observator și nu influențează procesele naturale. A doua zonă se numește zona tampon (4.445,8 ha), înconjoară zona protejată, îndeplinind funcția de limitare a impactului activității umane. Ea necesită reconstrucții ecologice, pentru dezvoltarea ecosistemelor naturale. Ultima zonă este zona de tranziție (12.300 ha), care include teritorii de până la 2 km în jurul zonei tampon și reprezintă un teren agricol imens, permițând activități economice, ce nu contravin conservării ecosistemului.

În practică, întreaga zonă a rezervației este acoperită de păduri: aproape 1.000 de soiuri de plante protejate, jumătate din flora, caracteristică pentru Moldova. Cele mai mari zone sunt ocupate de păduri mixte de stejar, carpen, tei, frasin și arțar. Mai puțin frecvente sunt pădurile de stejar alb și fag: există aproape 90 de specii rare sau amenințate.

În partea de vest a Codrilor se află cel mai înalt punct (429,5 m), lângă satul Bălănești (Nisporeni). Relieful este complicat, cu creste ondulate, brăzdat de văi adânci. Rețeaua hidrologică este diversificată și constă din trei râuri, care se varsă în Nistru: Botna, Cogâlnic și Bâc, a căror lungime totală ajunge la 27 km.

Accesul pe teritoriul rezervației este acceptat doar în baza unui permis și numai în zona de tranziție: în cadrul rezervației se află o stație meteorologică și un "Muzeu al Naturii", ce se află în apropierea satului Lozova.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

vineri 24 ianuarie
Odesa - Partea II
Eduardo Di Capua și Giovanni Capurro: destine încrucișate
marţi 21 ianuarie
Odesa, oraș napolitan
Mica Italia a Imperiului Rus
marţi 03 decembrie
Parcul Central din Chișinău
Cel mai vechi parc proiectat și amenajat într-un mod clasic în capitală
marţi 05 noiembrie
Stolniceni, pe urmele geto-dacilor
O așezare, care prezintă un mister încă nedescoperit
vineri 25 octombrie
O peșteră demnă de Guiness
Situată între Moldova și Ucraina, este a treia după lungime grotă din Europa
vineri 11 octombrie
Mănăstirea Voroneț, Capela Sixtină a Estului - Partea II
În Bucovina, o minune în mijlocul pădurii, un loc magic. Și apoi albastrul
vineri 04 octombrie
Mănăstirea Voroneț, Capela Sixtină din Est - Partea I
Acea grupare neobișnuită de mănăstiri, Patrimoniul UNESCO din Bucovina
vineri 20 septembrie
Delta Dunării, un paradis natural unic în lume
Cel mai internațional râu de pe planetă: din inima Europei până la Marea Neagră
marţi 10 septembrie
Destine încrucișate: casele gemene
Există un mister în spatele acestor clădiri, încă de descoperit
marţi 03 septembrie
Biserica din Orhei, farmecul unei lucrări sugestive
Unicitatea unui monument în peisajul arhitecturii sovietice
International editions:   Italiano | English | Russian | Română