Stolniceni, pe urmele geto-dacilor

La Stolniceni, un sat situat nu departe de Hâncești, există o așezare, care a aparținut Geto-dacilor, de formă circulară, cândva înconjurată de un gard înalt, format din trunchiuri de copaci și pământ, și gropi de apărare: construită în secolele IV-III î.Hr., era  amplasată pe o suprafață de peste 20 hectare, un spațiu enorm, clasat astăzi printre cele mai mari cetăți antice, descoperite între Nistru și Prut.

Acest complex istorico-arheologic, ascuns în pădurea Stolniceni, pe dealul nu departe de râul Cogâlnic, ce reprezintă o noutate, în comparație cu celelalte fortificații din spațiul geto-dacic, descoperite până acum, precum Sarmisegetuza, Costești, Piatra Roșie, Blidarul, prezintă o enigmă, ce trebuie descifrată.

Interesul în creștere al arheologilor pentru acest loc se datorează dispunerii neobișnuite a așezării: o îngrăditură fortificată, interpretată anterior ca o fortăreață, dar cu descoperiri interne, care par mai puțin obișnuite pentru o așezare umană de acest tip.

Primele cercetări în cetatea geto-dacică au fost făcute în 1933 de către un grup de cercetători de la Universitatea din Iași. În anii următori, după primele descoperiri, nu a existat un studiu sistematic real al locului: în faze alternative au urmat mai multe cercetări (din 1947 până în 1957), dar fără a trezi, totuși, un interes real din partea comunității științifice, până în 1996, an, în care s-a făcut o descoperire cu totul specială.

Aici, unii săteni au găsit, într-o zonă din apropierea cetății, un vas din lut, care conținea peste 50 de monede, de 44 de drahme, emise în apropierea coloniei grecești Histria de pe Marea Neagră și 10 tetradrahme de argint, datând din vremea lui Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare. O adevărată și reală „comoară”.

Materialele descoperite în interiorul așezării confirmă datarea și apartenența la cultura geto-dacică: arheologii au descoperit fragmente ceramice, vaze de lut, obiecte de vânătoare, vârfuri de săgeți, cuțite, agrafe, brățări și alte obiecte, care datează din secolele IV-III î.Hr., precum și numeroase schelete umane. Cea mai mare nedumerire se referă, tocmai, la găsirea a peste douăzeci de movile în zonă: care a fost scopul înmormântărilor în acest spațiu închis și de ce au existat doar morminte și nici o așezare umană în împrejurimi, rămâne până în zilele noastre unul dintre cele mai emblematice puncte de a fi lămurit.

Arheologii au descoperit mai multe schelete în ultimele decenii: cea mai interesantă și mai curioasă descoperire a fost însă cea a 28 de schelete umane, cu picioarele zdrobite, așezate în formă circulară. În unele movile sunt îngropate până la 15 schelete umane, în diferite poziții: cercetările au scos la iveală încă zeci de schelete, îngropate în forme ciudate, conform credințelor antice probabile.

Specialiștii consideră că aceste movile ar putea fi rezultatul unei mari bătălii în zonă sau ar putea reprezenta un adevărat cimitir. Unii cercetători vorbesc și despre posibilitatea de a fi fost îngropate aici cadavrele unor războinici, căzuți în bătălii în locuri adiacente așezărilor,  ca un semn de apărare a orașului.

Cea mai acreditată este ipoteza unei înmormântări după o luptă, dar ar putea fi și ritualuri antice sau sacrificii, dedicate zeilor, divinităților războinice, în așteptarea unei eventuale renașteri.

Mai multe obiecte, găsite la Stolniceni, se găsesc în prezent în Muzeul Național de Istorie a Moldovei.

Stolniceni este o călătorie în timp: istoriile, legendele și enigmele reprezintă o parte a acelei fascinații, încă de descoperit, dar care să fie demnă de a fi comparată cu cele mai cunoscute locuri și așezări geto-dacice, precum Sarmisegetuza.