Istoria ciudată a primului timbru al Moldovei

Istorii, care par a fi fragmente dintr-un vechi film în alb-negru, atmosfere de la sfârșitul secolului al XIX-lea, personaje cu pălării-cilindru, ochelari de vedere și inevitabil cu mustăți, pentru a defini conturul oamenilor.

Suntem la Iași, în fața ușii de sticlă de la Tipografia de Stat pentru mărcile fiscale "Atelia Timbrului": ceea, ce apare în fața noastra, este o masă mare de compoziție, cu sertare bine aprovizionate și indispensabilii tipografi, deseori lucrând chiar și noaptea, pentru a aranja, cu pensetele, rândurile textului, ce urmează a fi tipărit, corespunzător îngust în cadrul dreptunghiular. În colțuri, cutii cu caractere mobile în plumb, conservate cu grijă.

Este tipografia, unde au fost tipărite primele timbre din Europa de Est:  lucru ciudat, dar primele timbre, care circulau în România, erau cele emise pentru a fi folosite în Moldova. Ceea ce nu ar trebui să fie surprinzător, din moment ce România pe atunci încă nu exista ca Stat unitar.

Suntem la începuturile dominației otomane pe teritoriile moldovenești: imprimarea primei mărci moldovenești este un pas important către independența și autonomia Moldovei față de Imperiul Otoman, care la acea perioadă nu permitea nici o autonomie economică sau instituțională.

Contextul social a justificat îndrăzneala moldovenilor: aspirațiile politice și necesitățile economice făcuseră restul, marca fiind tipărită rapid. Foile simple de hârtie au fost achiziționate de la o bibliotecă din Iași și tăiatе cu foarfeca. Hârtia a fost plasată pe o masă și  un angajat al tipografiei, nu fără emoții, a aplicat primul timbru.

Astfel apăru prima marcă din Europa de Est, cu toate imperfecțiunile previzibile, imprimată pe hârtie obișnuită, ca adeziv era folosită guma arabică, aplicată manual pe partea din spate.

Mărcile în cauză au fost emise în iulie 1858: erau patru valori faciale, exprimate în unitatea monetară, numită "parale". În Moldova circulau în mod normal piaștrii turcești, francul francez și florinul austriac: piastrul turc, împărțit la 40 parale, coincidea cu ceea, ce ar fi devenit mai târziu moneda oficială, leul.

Subiectul este identic pentru toate exemplarele: capul de Bour (emblema veche a Moldovei) care are între coarne o stea în cinci colțuri și o goarnă poștală. În interior apare valoarea timbrului (fără indicarea unității monetare): în partea superioară a circumferinței, care cuprinde întreaga figură, este raportată cu caractere chirilice legenda "Porto scrisori".

Trebuie remarcat faptul că indicația, referitoare la țara emitentă, nu apare: aceasta se datorează faptului că aceste timbre nu puteau circula decât în interiorul Moldovei.

Potrivit documentelor oficiale, timbrele ar fi trebuit să fie puse în circulație începând cu 15 iulie. În practică, se pare că în multe birouri vânzarea nu a început înainte de luna august și, în orice caz, un raport oficial arată că primele scrisori francate sunt datate din 22 iulie.

Valabilitatea poștală a celor patru copii ale primei emisiuni a fost extrem de scurtă: ca urmare a unei modificări tarifare, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie a aceluiași an, a fost pusă în circulație a doua emisiune, iar cea anterioară a fost retrasă, exemplarele nevândute  fiind ulterior incinerate. În practică, mărcile au rămas în desfășurare timp de doar trei luni: emise în numai 6.016 exemplare, din care numai 3.691 vândute.

Această primă serie este una dintre cele mai rare emisii din lume.