Există un fir subțire, care leagă Baronul de Münchhausen, Rudolf Erich Raspe și Cetatea Bender. Dar să le luăm pe rând.
Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen, mai cunoscut sub numele de Baronul de Münchhausen, este personajul, care l-a inspirat de Rudolf Erich Raspe pentru protagonistul romanului Aventurile Baronului de Münchhausen, parodie rafinată și critică socio-culturală a timpului.
Figura Baronului este la fel de mitică, cel puțin ca și povestirile lui. Este un personaj istoric, real. Nobilul de Münchhausen a existat într-adevăr.Viața lui s-a împletit atât de adânc cu aventurile sale imaginare, înfășurând episoadele real întâmplate într-o ceață densă de vis.
După cariera sa militară, el obține un vast lot de pământ, unde a trăit până la moartea sa, până în 1797. Obținând titlul de Baron, Münchhausen a fost catapultat în toate privințele în viața socială a aristocrației rusești; și anume în timpul meselor elegante, organizate în proprietatea sa, Baronul obișnuia să le spună oaspeților săi povestiri vulgare și bizare.
Rudolf Erich Raspe, fostul director al muzeului numismatic din Kassel, prezent la mesele Baronului, era fascinat de modul, în care un membru senior al aristocrației ruse batjocorea "cultura sufrageriei", inventând povestiri despre o plantă sănătoasă, și decise să transcrie toate povestirile, ce fuseseră publicate apoi în 1785, în Anglia.
Aceste cărți i-au dus faima Baronului în întreaga Europă, chiar și peste ocean, dar, prin ironia sorții, volumele publicate de Raspe, i-au făcut viața imposibilă. Au făcut așa, că titlul derogatoriu de baron -fanfaron a rămas lipit de el pentru totdeauna, l-a bântuit ca un semn de infamie, ridiculizându-i și discreditându-i definitiv persoana sa în ochii autorităților și a societății bune de atunci.
S-a întâmplat așa că el, ofițerul vesel, ce a supraviețuit la multe bătălii, povestitorul neobosit, care de ani de zile își bucura prietenii și cunoscuții cu aventurile sale, a contribuit, fără să știe, la bogăția celor, care le-au publicat, el însă muri la șaptezeci și șapte de ani, batjocorit de toată lumea, amărât și sărăcit.
Lucrarea a devenit un bestseller. În ciuda acestui fapt, Raspe nu a putut face o avere. Urmărit de debitori și de cei, care l-au raportat pentru mici furturi, geologul narator și-a încheiat existența, trecând de la o închisoare la alta.
Acum îmi veți spune: ce legătură au toate acestea cu Cetatea Tighina?
Punct de mare interes pentru oraș, Cetatea Tighina sau "citadela", frecventată încă din secolele XIII de către genovezi, a fost subjugată de Soliman Magnificul. Cetatea a fost apoi reconstruită și lărgită de marele arhitect turc Mimar Sinan în 1538, mai târziu apoi de către ruși (din 1812), sub dominația cărora a devenit un avanpost de primă importanță pentru valea Nistrului.
În plus față de valoarea sa defensivă, această cetate este de asemenea cunoscută pentru faptul că, potrivit cărții lui Rudolph Raspe, aici personajul imaginar, inspirat de Karl Friedrich Hieronymus, Baronul de Münchhausen, ar fi făcut o сălătorie pe o ghiulea de tun, aruncată peste cetate, pentru a spiona dușmanii săi.
Bustul Baronului de Münchhausen și cea mai faimoasă ghiulea au fost plasate chiar la intrarea în fortăreață: de aici cursul Nistrului este vizibil în toată frumusețea sa, un loc de onoare, pe care Baronul cu siguranță l-ar fi plăcut, deoarece cu faptele sale eroice a contribuit la înfrângerea turcilor și la salvarea orașului.
International editions: