Civilizațiile dispar din diferite motive, o inundație, un dezastru natural, un război, o foamete, secetă sau din oricare altă cauză: uneori se sting lent de-a lungul secolelor, ca în cazul Maya, alteori dispar imediat, ca în cazul orașului Pompei.
Printre cele mai înfloritoare civilizații, ce erau avansate pentru perioada lor istorică și care au încetat brusc să existe, se numără civilizația Cucuteni-Trypillia.
Considerată prima mare civilizație a Europei, Cucuteni-Trypillia a apărut și s-a dezvoltat în regiunile, care astăzi fac parte din trei state diferite: România, Republica Moldova și Ucraina. Săpăturile arheologice, care au început la sfârșitul secolului al XIX-lea și nefiind întrerupte de atunci, au scos la iveală un patrimoniu cultural universal, caracterizat printr-o puternică originalitate și un nivel surprinzător de progres, pentru acea perioadă.
Ne confruntăm cu o civilizație cu așezări sau proto-orașe (așezare care a evoluat de la caractere, dar nu este încă definită ca oraș), enorme pentru Neolitic, cu case așezate în cercuri concentrice sau aranjate în linii sau grupuri paralele, destinate să formeze pătrate și locuri pentru activitățile publice sau comunitare.
Așezările, care puteau avea între 10 și 15.000 de locuitori, nu aveau sisteme defensive, ceea ce demonstrează că era o societate pașnică. Nu s-a găsit până acum nici o diferență între diferitele tipuri de locuințe: prin urmare, poate fi vorba despre o nivelare socială în cadrul fiecărei comunități. Nu exista o categorie de războinici, deoarece majoritatea locuitorilor erau dedicați agriculturii: treptat au început să apară artizanii (olarii, meseriașii, sculptorii în lemn și piatră, constructorii).
O civilizație enigmatică, care a avut trei faze de dezvoltare, în care a crescut în mărime și sofisticare, creând forme unice de ceramică, unelte, țesături și tehnici de cultivare, care au precedat anticii Sumerieni.
O societate și o cultură, pe care descoperirile o prezintă ca fiind pașnică, egalitaristă, nu sexistă, ocupația principală fiind agricultura: abundența figurinelor antropomorfe feminine și, în paralel, lipsa sculpturilor masculine, par să sugereze importanța rolului femeilor în aceste comunități.
În ciuda stabilității sale sociale, civilizația a ales un mod curios de "agitație": dacă există una dintre moștenirile lor, care trăiește, pe baza faptelor, putem spune că era o civilizație, care avea ca scop distrugerea, pentru a crea ceva nou. Aproape la fiecare 70 de ani, toate așezările se distrugeau sistematic. Cercetătorii sunt foarte preocupați de cauza acestor activități, probabil legate de motivații religioase, unde fiecare structură era văzută ca o entitate aproape "vie", cu propriul ciclu de viață, moarte și renaștere.
Până în prezent, limba vorbită este necunoscută, chiar dacă anume printre populația Cucuteni-Trypillia ar trebui căutată originea limbii indo-europene.
Motivele adevărate ale dispariției civilizației Cucuteni-Trypillia nu sunt încă pe deplin clare. În decurs de mii de ani spiritul acelei civilizații a prosperat ca o realitate dobândită. Apoi a început să dispară: declinul nu a fost brusc, deoarece s-a produs în decursul a sute de ani, probabil, așezare după așezare. Unele rămășițe ale civilizației se întâlnesc încă în epoca Bronzului, dar în jurul anului 2750 î.Hr., cultura era aproape total dispărută.
Cercetătorii continuă să discute despre ceea ce a condus la acest declin: interacțiunea cu alte culturi, care erau mai războinice, poate fi factorul cheie. Cu toate acestea, există puține mărturii despre conflictele militare, iar unii cercetători consideră că absorbția a avut loc mai mult pe cale culturală decât militară.
Cele mai recente referințe arheologice atribuie dispariția civilizației unei schimbări climatice dramatice, care ar fi provocat una dintre cele mai grave secete din istoria europeană, devastatoare pentru o cultură, care era bazată pe agricultură, chiar dacă datele despre acest factor climatic sunt încă obiect de discuție.
Acest antic popor necunoscut, cel puțin în Italia, merită atenția noastră pentru natura pașnică și non-autoritară a comunităților, care aveau la bază interesele comune și grija față de cei mai slabi.
International editions: