Printre sărbătorile religioase ale lumii ortodoxe, Paștele este, cu siguranță, cea mai fundamentală, precedată de șapte săptămâni de post euharistic, care se încheie în ziua Învierii lui Hristos, o zi de mare sărbătoare și bucurie.
Dar este o zi în care, spre deosebire de lumea catolică, se sărbătorește, de asemenea, trezirea naturii și reînnoirea spiritului omului.Pentru ortodocși este o sărbătoarea, ce se petrece împreună cu familia, cu prietenii și cu cei dragi, așa cum se întâmplă de Crăciun pentru catolici.
Această sărbătoare are, evident, mâncarea sa rituală, cum ar fi "Cozonacul": se spune că ingredientul principal al acestei rețete este magia și atmosfera creată în timpul pregătirii sale, compusă din purificare și spiritualitatea interioară.
Este o rețetă cu o istorie veche de secole, bogată în semnificații, funcții și valori culturale, simbol al socialității, al partajării și spiritul comuniunii familiei: prezența acestui aliment în interiorul evenimentului festiv confirmă valoarea sa simbolică.
Prin urmare, "Cozonacul" este o prăjitură dulce, plină de simbolisme, asociate de cele ale pâinii, în forma sa euharistică, în care partajarea exprimă aderarea la același ideal și la același proiect de viață: exprimă ideea victoriei vieții asupra morții, atât prin simbolismul ingredientelor (grâul este imaginea renașterii, a vieții), cât și prin forma rotundă, (legată de viața veșnică, fără început și fără sfârșit), sau dreptunghiulară (conform mormântului lui Iisus), în timp ce dulceața aluatului sugerează purificarea sufletului.
După tradiție, Joia Mare este ziua, în care se pregătesc Cozonacul, Pasca și alte copturi pascale: ingredientele principale fiind făina, laptele, zahărul, ouăle, untul, drojdia, și pentru un gust mai plăcut se adaugă coji rase de lămâie sau/și portocale; umplutura poate conține ingrediente aromatice, stafide, nuci, mac, fructe zaharate, ciocolată: în orice fel este pregătit, păstrează simbolul fundamental al sărbătorii creștinismului, cel al Paștelui.
O prăjitură tradițională, care este de fapt o pâine specială, dulce, ce s-a îmbunătățit treptat de-a lungul anilor, prin adăugarea de diverse ingrediente, comună în Moldova, România și în zonele balcanice (în Bulgaria se numește kozunak), asemănătoare cu un produs de patiserie italiană, numit panettone.
Este o rețetă populară, care este transmisă din generație în generație, probabil în imitația pâinii egiptene și grecești (numită plakous), îndulcită cu miere. Romanii au creat apoi primele forme cu nuci și fructe uscate.
De-a lungul secolelor au fost adăugate alte ingrediente: coaja de citrice rasă, stafide, fructe confiate. Cacao și ciocolata sunt, de asemenea, adăugate recent, cu accesibilitatea produselor importate, în timp ce esențele, cum ar fi vanilia, sunt adaosuri, moștenite din perioada comunistă.
Fiecare popor a consacrat cozonacul într-un fel specific. Moldovenii îl preferă pe cel pufos şi mult crescut, frământat cu drojdie, înalt, de formă rotundă, dulce, savuros, aromat.
International editions: