Casele-muzeu joacă un rol inovativ în dezvoltarea teritoriilor, în care se află, oferind o experiență diferită de cele, ce se pot obține în alte muzee: numai casa poate să descrie o societate, o epocă, o perioadă artistică, o personalitate, care, în caz contrar, s-ar fi pierdut pentru totdeauna.
De la nord la sud, Moldova poate fi cunoscută prin intermediul caselor-muzeu, de la umilele case țărănești, până la splendidele reședințe nobile sau negustorești, la reședințele artiștilor sau la vilele scriitorilor și muzicienilor. În fiecare apare o istorie sau poate că ar fi mai corect să spunem "istoria", povestită în viața de zi cu zi.
Din punct de vedere al dezvoltării teritoriale și al turismului cultural, experiența, care se face în Europa prin itinerarii literare, este considerată a fi o eficacitate considerabilă: casele-muzeu ale scriitorilor și poeților au fost incluse în rețea la nivel local și național, și se lucrează pentru a crea noi căi transnaționale.
Așa se poate întâmpla în Moldova cu locurile, unde a stat o perioadă Aleksandr Sergheevici Pușkin, care constituie o moștenire prețioasă, pentru a înțelege cum era descrisă Basarabia, noua provincie a Imperiului Romanov, la începutul secolului al XIX-lea.
Cine îl cunoaște pe Pușkin, autor al unor capodopere ale literaturii secolului al XIX-lea, știe că marele scriitor rus a petrecut trei ani de viață în Basarabia: exilul a fost dorit de autoritățile țariste și aprobat de suveranul Alexandru I, din cauza unor presupuse rapoarte ale scriitorului cu unele doamne ale înaltei aristocrații din Sankt Petersburg.
Sosirea la Chișinău datează cu 21 septembrie 1820: departe de centrele importante ale culturii ruse, era un loc de frontieră, chiar dacă în realitate devenise un oraș cu o viață strălucită a societății, datorită sosirii unui număr mare de emigranți ruși.
Pușkin a stat la Chișinău timp de trei ani, între anii 1820-1823, asumându-și atitudini anticonformiste și cinice, ducând o viață dezordonată și provocatoare față de un loc, ce îl considera, în parte, ostil.
La Chișinău complexul muzeal este alcătuit din două clădiri: casa mică, în care trăise Pușkin, amenajată cu obiecte de epocă și o clădire, folosită la propriu ca muzeu, cu trei încăperi, care redau șederea în Basarabia: cu cărți, obiecte, portrete și corespondența privată a scriitorului, precum și o încăpere cu câteva manuscrise ale poetului și primele capitole ale celebrului poem în versuri, "Evghenii Oneghin", care a fost început chiar în timpul exilului în Basarabia.
Casa-muzeu "Aleksandr Pușkin", casa, care aparținea comerciantului Naumov, a fost inaugurată pe 10 februarie 1948, cu o expoziție realizată din materiale literare și fotografice; în 1985 au început lucrările de restaurare, care au finisat în 1987, când muzeul a fost redeschis publicului larg. În cele din urmă, în 1999 a fost inaugurată expoziția "Aleksandr Pușkin în Moldova", care a îmbogățit complexul cu noi documente și obiecte de epocă.
La Chișinău, Pușkin a scris și alte poeme importante, printre care și "Țiganii", inspirat, se pare, de tânăra țigancă Zamfira, pe care a cunoscut-o în timpul călătoriilor frecvente la Dolna, un sat situat la aproximativ 50 kilometri de capitală.
Pușkin era fascinat de peisajele rurale ale Basarabiei și îi plăcea să descopere împrejurimile Chișinăului, precum și să încheie relații de prietenie cu aristocrația și elita literară basarabeană a timpului respectiv.
În satul Dolna (Strășeni) se află o altă casă-muzeu, "Conacul Zamfirache Ralli", construită la începutul secolului al XIX-lea și renovată între 2002 și 2014, care aparținea lui Zamfir Arbore, sociolog și jurnalist, născut la Cernăuți , dintr-o familie de origine greacă. A fost unul dintre locurile preferate de Pușkin, unde a petrecut două luni în vara anului 1821.
Cele două case-muzeu sunt un obiectiv turistic de importanță internațională și istorică. Anul acesta, pe 6 iunie, se vor împlini 220 de ani de la nașterea poetului și dramaturgului, fondatorului literaturii ruse moderne.
International editions: