Studiile asupra persecuției religioase în URSS sunt dominate de controverse și provocări: de la revoluția din 1917 până la implicarea URSS în războiul mondial, principalul obiectiv al politicii religioase sovietice a fost eliminarea prezenței credincioșilor în societatea comunistă.
În programele partidului comunist, o atenție deosebită era acordată problemei religioase: scopul politicii bolșevice era de a favoriza dispariția completă a prejudecăților religioase. Ostilitatea față de Biserică era mai profundă decât o aversiune de natură politică: Biserica nu numai că era un antagonist al luptei pentru cucerirea puterii, ci și un inamic de clasă, pe care partidul comunist trebuia să-l combată.
În mediul rural, în urma opresiunii feroce antițărănești, motivațiile anti-religioase s-au alăturat obiectivelor luptei pentru colectivizare: în același timp, a fost accentuată lupta împotriva simbolurilor și icoanelor religioase, care nu a încetat să provoace nimiciri și jefuiri din 1917, în fiecare colț al Țării.
Cu toate acestea, "dacă Biserica ar fi fost învinsă, sentimentul religios nu ar fi fost complet înlăturat". În ciuda presiunii regimului, 56,7% din populație s-a declarat religioasă, împingând mai întâi puterea sovietică de a intensifica represiunile și apoi, în momentul primejdiei, să apeleze la aceste sentimente, pentru a se salva.
Erau factorii politici internaționali cei, care l-au împins pe Stalin, în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, la o schimbare de direcție politică în guvernul țării. În interiorul granițelor URSS au apărut din nou mănăstirile, institutele de învățământ teologic, revistele religioase, instituțiile caritabile, bibliotecile bisericești.
Cu toate acestea, religia era tratată ca unul dintre principalele obstacole în calea sistemului ateu din societatea sovietică. Din acest motiv, în anii puterii sovietice (1918-1989), în URSS s-a luptat viguros cu toate religiile și comunitățile religioase.
În nici o altă țară lupta împotriva religiei nu a fost pregătită cu o asemenea determinare și coerență, și cu un program atât de precis, ca în URSS. Creștinismul, în lunga sa istorie, nu a întâlnit până atunci un dușman atât de violent și sistematic, ca în cazul ideologiei sovietice.
Ateismul era, de fapt, motorul sistemului sovietic. Tot ceea ce aparținea Bisericii, nu numai proprietățile și bunurile economice, ci și seminariile, școlile, orfelinatele, spitalele, fuseseră naționalizate. Predarea religiei și folosirea vizibilă a simbolurilor religioase, cum ar fi icoane și cruci, chiar și pe morminte, au fost interzise. Toate funcțiile religioase și manifestările publice ale religiei, cum ar fi botezurile, căsătoriile, funeraliile, au fost lipsite de orice referință religioasă.
Catedralele, bisericile și capelele de cult au fost transformate în grajduri pentru animale, depozite, fabrici, cinematografe. Erau organizate "Carnavaluri anti-religioase" în perioada marilor sărbători liturgice. Au fost produse filme anti-religioase și au fost create muzee de ateism, adesea chiar în biserici. O soartă, care a afectat și Catedrala Nașterii Domnului Hristos, principala biserică ortodoxă, chiar din centrul capitalei Chișinău.
A fost de acord să ne povestească despre aceste lucruri și alte istorii ale acelei perioade o doamnă distinsă, plină de energie și cu un zâmbet dezarmant: este Margareta Neamțu, directoarea unui spațiu expozițional temporar, situat în interiorul celui mai important edificiu de cult al capitalei, în perioada 1976-1984.
În acei ani Biserica a fost transformată într-o sală de expoziții, fiind parte a Muzeului Național de Arte Plastice al Moldovei, în prezent situat în strada 31 august, fondat, printre altele, de Alexandru Plămădeală, autorul statuii lui Ștefan cel Mare.
Narațiunea este plină de amintiri, iar privirea trădează încă multe emoții: D-na Margareta povestește despre evenimente și exponate, pictori contemporani, expoziții de ceramică și sticlă, provenite din alte țări. Lucrul cel mai surprinzător este că ne arată și ne permite să publicăm fotografiile (nepublicate), aflate în posesia sa, din acea perioadă. Sunt fotografii de o frumusețe extraordinară și un mare impact emoțional.
Catedrala reveni la funcția sa inițială de edificiu de cult abia în 1984.
International editions: