Pocrovca, satul în care timpul s-a oprit

În Pocrovca, un sat în raionul Dondușeni, la nordul Moldovei, senzația este aceea сă ne-am fi întors înapoi în timp. Istoria, cultura și tradițiile supraviețuiesc de-a lungul anilor, făcând aceste locuri prețioase, unde poate fi cunoscută cea mai veche față a Țării.

Aici, timpul pare să se fi oprit: în aer încă mai există mirosul unei Rusii țariste, uitate și nostalgice, cu tradiții vechi, care nu au fost afectate de contaminare și de apropierea de alte grupuri etnice.

Viața acestui mic sat se învârte în jurul pământului, singura bogăție reală a populației locale, un excelent exemplu de dezvoltare durabilă, unde să-și recapete obiceiurile vechi și stilul de viață. Aici, zmeura și prunele, mândria întregii comunități, au un gust antic și foarte bun.

"Cațapii" sau "staroverii" (ruși de rit vechi), așa cum sunt numiți sătenii, sunt refugiați ruși, care au rătăcit prin Moldova la sfârșitul secolului al XVII-lea, în căutarea unui ascunziș și a unei bucăți de pământ, ca urmare a exodului, provocat de schisma după reforma aprobată de Patriarhul Nikon, la sinodul din 1652.

Unele grupuri s-au stabilit de-a lungul râului Prut în Moldova și în delta Dunării din România și Ucraina.

Oricât de ciudate și, uneori bizare, ar putea să pară obiceiurile și tradițiile, de obicei legate de evenimente religioase sau ritualuri importante din viața lor, cum ar fi căsătoria, nașterea copiilor sau înmormântarea, ele reprezintă spiritul cel mai adevărat al acestei mici comunități.

Locuitorii din Pocrovca vorbesc limba rusă, dar cu un accent ușor și, deși copiii învață limba română la școală, pe străzi nu vei auzi nici un cuvânt în limba română.

Femeile se adună în centrul satului la un ceai, pregătit riguros la samovar, și pentru a gusta delicioasa dulceață de zmeură, pregătită de ele: o modalitate de a socializa și planifica proiecte viitoare.

Tinerilor nu li se permite să trăiască împreună înainte de căsătorie. A neglija acest lucru înseamnă a nu se căsători în biserică. Ceremonia de nuntă durează două zile: căsătoria trebuie aprobată de "consiliul înțelepților" din sat, alcătuit din 20 de bărbați, care examinează genealogia soților, pentru a evita căsătoriile între rudele de sânge. Divorțul și avortul sunt cazuri rare: în întreaga istorie a satului sunt menționate doar două divorțuri.

Mirele are sarcina de a poseda o casă, pe care părinții încep să o construiască, de îndată ce el devine adolescent, în timp ce mireasa trebuie să o amenajeze. După nașterea copiilor, femeia nu are dreptul, timp de 40 de zile, să intre în biserică, fiind considerată necurată. Nounăscutului i se dau două nume: primul, de botez, cel de-al doilea pentru a fi raportat în documentele oficiale. O tradiție veche, care se transmite, ca să ascundă numele de botez și astfel copiii să fie protejați de cele rele.

În ceea ce privește înmormântarea, preotul refuză să-i îngroape pe cei, care nu au mers la biserică: lor li se atribuie un loc separat în cimitir. Aici, crucile sunt plasate la picioarele persoanei decedate: se crede, de fapt, că atunci când va veni Hristos, se vor ridica și crucea va fi înaintea lor. Întreaga comunitate participă la înmormântare.

Când cineva din sat are o problemă, aceasta devine comună pentru toată lumea.

Pocrovca este singurul sat din Moldova, din care nimeni nu a emigrat: tinerii care pleacă la studii, după ce le termină, se întorc. Un sat în contrast. Este un motiv pentru a reflecta.