Tradiții și cultură08 noiembrie 2019

Arhitectura Satului

Folclor și spontaneitate în arhitectura rurală a Moldovei

Arhitectura Satului

Arhitectura rurală tradițională este mărturia unei forme constructive, care s-a dezvoltat la nivel local în timp, adaptându-se la resursele disponibile (materiale de construcție) și legată de viața socială și culturală.

Tehnica de construcție utilizată, fiind și cea mai veche, era formată din stâlpi verticali, înfipți în pământ, cu pereți din lut, paie mărunțite, gunoi de grajd și apă, pe o structură de ramuri întrețesute.Există, desigur, și alte sisteme mai complexe, în vremuri mai recente, în funcție de disponibilitatea materialelor locale (cărămizi de pământ și paie (chirpici, lemn).

Orientarea construcției răspundea nevoilor legate de activitățile de lucru: în majoritatea cazurilor, fațada principală era îndreptată spre curte. Acoperișul, aproape întotdeauna în patru părți, acoperea întreaga suprafață a casei. În interior, nu existau multe variații: cea mai răspândită este varianta casei cu tindă (hol), care unește, în general, două camere: camera principală se numește Casa mare, în timp ce cealaltă este despărțită de către sobă în două, camera de dormit și camera de zi, unde se lua masa. Casa mare este camera cea mai mare, reprezentativă, adică locul, unde erau primiți oaspeții și unde se petreceau toate evenimentele speciale.

Mobilarea casei este esențială: un pat lângă sobă, singura sursă de căldură în întreaga casă. În spatele hornului, soba are un raft ridicat, în care este așezat un pat, unde dormeau copiii și cei în vârstă. Pe pereți erau câteva obiecte decorative: covoare, o icoană sacră, un prosop. Camera cu cămin era, de asemenea, locul de lucru în sezonul de iarnă: într-un colț exista spațiu, rezervat capului familiei, o masă cu sculele sale și alta, rezervată femeilor, cu instrumentul de țesut, unde se torcea, se țesea și se croia.

Mobilierul este alcătuit doar din obiecte de primă necesitate: pat, masă, scaune, rafturi pentru vase, polițe și sertare. Băncile sau laițele, din lemn de stejar sau fag, sunt cel mai vechi mobilier în uz încă, în majoritatea Moldovei, adesea fără decorațiuni.

Excluzând anumite excepții, casele tradiționale au o loggie frontală, care se numește prispă: la început avea un rol funcțional, dar, treptat, cu introducerea de stâlpi și balustrade, a preluat și rolul decorativ. În fața intrării, de la extinderea prispei, se află foișorul, care apare din necesitățile funcționale (pentru a acoperi intrarea în pivniță și a proteja intrarea în casă), care cu timpul devine un spațiu integral al casei, destinat  desfășurării anumitor activități, cum ar fi țesutul.

O altă caracteristică a acestui model de locuință este pivnița, beciul, spațiu cu pereți de piatră, construit sub casă și destinat conservării alimentelor și butoaielor cu vin.

Arhitectura populară este, de asemenea, caracterizată prin existența numeroaselor anexe, fiecare având o anumită funcție: după casă, cel mai reprezentativ element arhitectural al gospodăriei era șura, loc destinat pentru vite și unelte agricole. Alte clădiri adiționale erau cotețul pentru porci, șopronul pentru lemn și scule, pătulul pentru porumb și hambarul.

Casele sunt înconjurate de flori, pomi fructiferi și de grădini pentru legume. Într-un anumit sens, casa tradițională moldovenească este construită pentru a servi câteva generații: aceste "monumente" arhitecturale nu sunt mai vechi decât, în majoritatea cazurilor, 100 - 150 de ani: acest lucru se datorează, pe de o parte, condițiilor istorice nefavorabile, în care a trăit poporul moldovenesc și, pe de altă parte, faptului că materia primă folosită, și anume lemnul și pământul, sunt adesea supuse degradării.

Chiar și astăzi încă, când cineva le întâlnește, aceste contexte redau o imagine vie a modului, în care putea apărea un sat moldovenesc, la începutul secolului al XX-ea.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

vineri 11 iulie
Pocrovca, satul în care timpul s-a oprit
Obiceiuri, tradiții și curiozități ale unei minorități cu totul deosebite în Moldova
miercuri 09 iulie
Bourul, simbolul pierdut al Moldovei
Prezent pe drapel ca o emblemă puternică a propriei identități
joi 03 iulie
Istoria ciudată a primului timbru al Moldovei
Moldova a fost primul stat din Europa de Est, care a emis timbrele poștale
miercuri 02 iulie
Călătorind pe lungul drum al grâului
Navele genovezi în delta Dunării, la începutul secolului al XIX-lea
vineri 27 iunie
Moldova: floarea-soarelui privește doar spre est
Când Loren și Mastroianni au cucerit lumea Uniunii Sovietice
joi 26 iunie
Cine sunt "găgăuzii"?
Una dintre cele mai puțin cunoscute grupuri etnice din Europa, între tradiții și dorința pentru un...
marţi 24 iunie
"Șampania" sovietică, marele vis
Calea diferită de la socialism la șampanie, între bule și stalinism
luni 16 iunie
Legături, la care nici nu vă așteptați, la Chișinău, la sfârșitul secolului al XIX-lea
O scurtă istorie a unei comunități de "pietrari" din Liguria de la Val Fontanabuona, în căutare de...
vineri 23 mai
Moldova, podgoria fostei Uniuni Sovietice
Pentru o istorie a viticulturii în Moldova. Scurte note istorice. Partea I
marţi 20 mai
Visul socialismului arhitectural
Orașul sovietic, fenomen deschis și puțin studiat, fructul ideilor, teoriilor urbanistice și...
International editions:   Italiano | English | Russian | Română