Pactul Ribbentrop-Molotov a influențat decisiv cursul istoriei secolului al XX-lea. Pentru a înțelege evoluția și consecințele ulterioare ale acordului asupra țărilor, care au fost afectate, direct sau indirect, precum Moldova (Basarabia), este necesar să se analizeze unele aspecte fundamentale, care l-au determinat.
Al Doilea Război Mondial a fost continuarea primului: Germania, care a pierdut și fiind îngrijorată de rezultatul conflictului, odată cu ascensiunea lui Hitler la putere, urmărea obiectivele de extindere teritorială. Sunt anii, în care Germania Nazistă, prin interferențe și provocări (într-un discurs radio, Hitler declara că „popoarele de limbă germană nu puteau rămâne despărțite mult timp de poporul german din Germania”) anexă, în succesiune rapidă, Saarland (1935), regiunea Germaniei ocupată de Regatul Unit și Franța, Renania (1936) și Austria (martie 1938).
Prin acordul de la München (septembrie 1938), Franța și Regatul Unit autorizează împărțirea Cehoslovaciei, în iluzia de a calma dorințele lui Hitler și de a evita noile războaie, convinși să direcționeze încă o dată agresiunea nazistă către est. Vaste teritorii (Sudetenland) au fost anexate statului german, anticipând ocuparea restului Cehoslovaciei, care va avea loc în martie 1939, în deplina indiferență a statelor europene, cu excluderea Uniunii Sovietice.
În Europa se crează impresia că Uniunea Sovietică nu există sau, mai la general, că este mai bine să se vorbească despre asta cât mai puțin, sau în termeni de alegere: cu alte cuvinte, pentru politicieni și clasele conducătoare, între Hitler, „bastionul Europei împotriva bolșevismului” și Stalin, sau între „nazism” și „comunism”, era mai bună prima soluție.
Hitler înțelege că nu are obstacole, există un climat favorabil pentru a planifica, prin provocări, tulburări de stradă, asasinate politice sau terorism, oportunitatea potrivită de a invada Polonia. Cheia succesului este Orașul liber Danzig (Gdansk), căruia Germania i-a solicitat înstrăinarea, în octombrie 1938. Franța și Regatul Unit, până atunci dispuse să accepte politica expansionistă germană, îndreptată împotriva URSS, nu mai tolerează expansionismul german și încep să se gândească la negocierea cu Polonia, în cheie antinazistă. Între aprilie și mai 1939, ele merg mult mai departe și ia naștere ideea unui acord cu URSS. Negocierile vor continua până în vară, dar fără convingere și în neîncredere reciprocă, având în vedere anticomunismul visceral al premierului britanic Chamberlain, prin refuzul de a-i oferi lui Stalin orice garanție automată și reciprocă.
Stalin consideră partenerii săi prea supuși față de Hitler și decide că nu mai poate să-și asume riscuri. El caută în secret un fel de apropiere cu Hitler, așteptând să vadă, ce se va întâmpla. Între timp, el semnează un acord comercial la Berlin, la 19 august 1939, în același timp, când la Moscova se desfășurau discuții cu Franța și Anglia, în vederea unei posibile alianțe antinaziste. Hitler este primul lider politic, care l-a sunat direct pe Stalin.
Este un moment de mare confuzie între diplomațiile occidentale: au avut loc întâlniri informale germano-poloneze, schimburi de scrisori între premierul francez și Hitler, contacte între Londra și Berlin, o tentativă de mediere a lui Mussolini, care nu era încă pregătit pentru război. Dar nimeni nu era în stare să oprească ceea, ce fusese pus la cale de ceva vreme.
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost semnat între Germania și Uniunea Sovietică la 23 august 1939, la Moscova, precedat de acorduri comerciale și după repetate încercări sovietice de a intra în linii de apărare comună cu Franța și Regatul Unit.
Stalin preferă să fie în acord direct cu Hitler, pentru că se teme că Germania poate începe operațiuni de război împotriva Uniunii Sovietice, într-un moment, în care el are nevoie de timp, pentru a se putea organiza, din punct de vedere militar. Se consideră că URSS, în acea perioadă, trebuia să se apere nu numai de amenințarea nazistă, ci și de cea japoneză: în 1938, Japonia atacă Manciuria și regiunea Vladivostok și, încă în vara anului 1939, a încercat să treacă de-a lungul frontierei de Est a Republicii Populare Mongole.
Alianța dintre nazism și comunism este rezultatul extrem al unei profunde afinități ideologice între două totalitarisme, care, deși sunt opuse în idei și valori și, în cinismul ambelor părți, doresc să atingă același obiectiv: cucerirea și divizarea lumii. Necătând la toate, rezultatul va fi războiul.
Carlo Policano
International editions: