Arta covoarelor moldovenești

Artele și meseriile tradiționale un timp constituiau o parte din viața de zi cu zi în așezările rurale moldovenești: pe durata iernii lungi sculptura lemnului, producerea obiectelor din ceramică, țesutul covoarelor din lână erau calea alternativă pentru generarea veniturilor.

Obiect al dorinței, rezultatul cuceririlor și descoperirilor din Extremul Orient, mai ales din Orientul Mijlociu, covorul explodează în Occident în perioada sec XIII.

Este un artefact prețios, extrem de costisitor, pe care doar cei mai bogați pot să și-l permită. Mult valoros pentru a reprezenta un simbol de sfințenie, de putere, de vanitate.

Unesco își pune scopul să salveze aceste capodopere (prin Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității Unesco), pentru a evita dispariția lor: set uimitor de limbi, ritualuri, obiceiuri sociale, practici legate de cunoștințele în artizanat, care în decurs de milenii au fost transmise din generație în generație, povestesc despre nuanțele și distincțiile conținute în evoluția Omenirii.

Una din aceste tehnici tradiționale de realizare a covoarelor, prezentă pe teritoriul moldovenesc, cât și românesc, numită „scoarța” a fost înscrisă pe 1 decembrie 2016 în această prestigioasă „Listă”.

Aceste tapiserii, făcute în comunitatea meșteșugărească și considerate în prezent opere de artă, sunt folosite pentru a decora pereții interiori ai caselor dar și în timpul anumitor ceremonii, cum ar fi funeraliile, sau ca parte a cufărului cu zestre al miresei.

„Scoarțele” tipice moldovenești se disting prin varietatea și vibrația culorilor și prin prezența motivelor geometrice, vegetale, figurale (oameni și animale), motivelor simbolice, cum ar fi pomul vieții. Covoarele din Moldova aparțin ultimelor tulpini ale producției europene deja săracă și nesănătoasă: realizate în mediul rural și de populația „găgăuză” (regiune autonomă în sudul Moldovei, „Găgăuzia”) de origine turcă dar de religie ortodoxă, sunt ușor de recunoscut datorită culorilor luminoase, obținute din plante vegetale, și desenelor complicate, cu mici motive geometrice, simple și elegante și cu motive particulare în roz, ce le caracterizează.

Aceste așa-zise „kilim de trandafiri” au adesea un fundal întunecat, pe care stau trandafiri roșii și roz cu atingeri de verde pentru frunze.

Se speră că cu recunoașterea UNESCO, covorul va fi, cu certitudine, o atracție pentru turiști, pentru imaginea Țării și pentru viitorul noilor generații.