Cine sunt "găgăuzii"?

"Komrat Devlet Universiteti" este un centru universitar inovativ și cu ambiții mari, este singura universitate din lume, unde este studiată limba "găgăuză".

Prinsă între tradițiile antice și dorința de viitor, această mică comunitate încearcă să-și păstreze propria cultură, care a supraviețuit dominației rusești și celei otomane, predând limba proprie la Facultatea de "Cultură Națională" a Universității de Stat.

Da, dar unde se află Găgăuzia? Și mai presus de toate, cine sunt "găgăuzii"?

Găgăuzia (Gagauz-Yeri) este o entitate teritorială autonomă în sudul Moldovei, populată de mai puțin de 200 mii de locuitori și a cărei capitală este orașul Comrat.

Găgăuzii sunt o comunitate mică, un caz unic, de origine turcică, dar de credință creștină ortodoxă: vorbesc găgăuza (gagauzca sau gagauz türkçesi), o limbă similară cu cea vorbită în Turcia. De fapt, găgăuza are foarte puțin în comun cu limba turcă: atât gramatica, cât și vocabularul nu sunt turce, spre deosebire de limbile din Azerbaidjan și Asia Centrală.

Originile acestui popor misterios rămân incerte: unele teorii văd în găgăuzi urmașii hoardelor turcești, care au invadat Europa de Est în perioada anterioară creării marilor imperii turco-islamice. Acest punct de vedere este, totuși, negat de aspectele culturale și, mai ales, lingvistice ale găgăuzilor, care, mai degrabă, par să demonstreze originile lor anatolice.

Găgăuzii fac parte din grupul etnic oğuz, la care au aparținut selgiucizii și otomanii, și din care provin turcii Anatoliei și azerii. Același nume de ,,găgăuz,, pare să provină, probabil, din oğuz, deformarea gök (cerul), folosită nu rar printre popoarele turce.

Nu putem să știm când și cum găgăuzii au îmbrățișat religia creștină și, dacă anterior, strămoșii lor au fost musulmani pe o perioadă de timp. Ceea ce este sigur e faptul că, în secolul al XVIII-lea găgăuzii  locuiau în Dobrogea otomană, între actualele Bulgaria și România,  amestecați în mod pașnic cu bulgari, români și turci musulmani. De-a lungul secolului, regiunea Dunării și Balcanii de Est erau interesați de războaiele nesfârșite dintre Rusia și Imperiul Otoman.

La vremea respectivă, în Basarabia trăiau nogaii, un alt popor turcizat: aceste triburi musulmane, îndărătnice și ostile față de Rusia, erau un pericol pentru pacea și stabilitatea acelei regiuni. Astfel, ca urmare a Tratatului de pace ruso-otoman, semnat la București în 1812, țarul Alexandru I a obținut dreptul, ca nogaii să fie izgoniți din Basarabia și în locul lor au fost deportați în masă găgăuzii docili și controlabili, a căror credința creștină a fost o garanție a neutralității față de prezența Rusiei. Procesul intens de rusificare, care a urmat, este demonstrat de faptul că astăzi limba cea mai folosită este limba rusă.

Stabiliți în mod masiv în sud-estul Moldovei de astăzi, găgăuzii au ajuns astfel în posesia a ceea ce este acum pământul lor, Găgăuzia, pe care o numesc cu mândrie Gagauz-Yeri (locul găgăuzilor).

Această expresie culturală și geografică nu a avut nici o semnificație politică până la prăbușirea Uniunii Sovietice, când găgăuzii, fiind parte a noului stat moldovenesc, s-au temut să fie asimilați cu cultura românească, dominantă în țară, și au ales în 1991 să proclame independența. Acordarea unei autonomii largi, cu un statut special, a evitat războiul și secesiunea, așa cum s-a întâmplat în aceeași perioadă cu Transnistria.

Găgăuzii  astăzi mai locuiesc încă în România, Grecia și Bulgaria.