Primul și cel de-al doilea Război Mondial au provocat, cum e lesne de înțeles, multe pagube viilor cu consecințe inevitabile asupra vinificației.
Din cauza vocației firești a solurilor sale, Moldova pe timpul sovietic a fost obiectul unui enorm și surprinzător program de lărgire a cultivării viței-de-vie, realizat vreodată: fuseseră plantate peste 150.000 hectare între anii 1950 și 1960, țara atingând o suprafață cu vii de peste 235.000 hectare, producând o cincime din vinul, consumat în Uniunea Sovietică, pe când aceasta ocupa locul trei în lume la producția de vinuri. Toate acestea au influențat firesc asupra calității vinurilor produse.
Pentru gestionarea acestei imense cantități de produs au apărut un șir de întreprinderi de prelucrare primară și secundară a vinului. Fabricile de prelucrare primară se ocupau cu tescuirea și fermentarea, după care trimiteau vinul în cisterne întreprinderilor de prelucrare secundară, situate în zonele cele mai mari de consum (Moscova, Kiev, Leningrad și Vladivostok), unde se încheia procesul de vinificare.
Pentru combaterea alcoolismului debordant, președintele Mihail Gorbaciov, către a doua jumătate a anilor ’80, lansă o impunătoare campanie prohibiționistă la scară mare: pentru Moldova aceasta deveni o altă tragedie națională. Circa 140.000 hectare de viță-de-vie fuseseră defrișate, iar vinul distrus.
Cu puțin timp înainte de independență, care veni în 1991, cea mai mare parte a beciurilor fu privatizată, iar industria vinului purcese la o recuperare lentă și grea. Investițiile semnificative în vita-de-vie aveau să vină între anii 2000 și 2005.
Începând cu anul 2006 sectorul vitivinicol a avut de suferit enorm din cauza numărului crescător de obstacole în comercializarea vinului moldovenesc, impuse de Rusia, principala piață de desfacere-52,8% din totalul exporturilor din acel an, 85,2% împreună cu Ucraina, Belarus și alte țări din CSI, unde vinurile moldovenești sunt importate atât îmbuteliate, cât și în vrac.
Drept consecință a urmat o diminuare a producției, care a trecut de la 240 mln de litri în 2005 la 140 mln litri în 2006, iar exporturile de la 313 la 138 mln de euro, cu falimentul, derivat din aceasta, a numeroșilor viticultori și vinării, care investiseră în modernizarea activității lor, marcând o stopare relevantă a întregului sector.
Episoade, care au fost totuși un punct de cotitură în sectorul vitivinicol prin noi investiții în vii, echipamente și utilaje, dar și în îmbunătățirea calității produsului, modernizându-l și, mai ales, diversificând piețele, care în trecut erau doar cele ale țărilor din fostul bloc sovietic.
Industria vinului are un rol semnificativ în economia Moldovei, fiind considerată, cu certitudine, printre ramurile strategice, având o suprafață de viță-de-vie de 148.500 hectare și o producție de 124.200 tone de vin. Peste 95% din vii se află în proprietate privată.
Ramura vitivinicolă constituie 3,2% din PIB și 7,5% din totalul exporturilor din Moldova. Are peste 250 mii angajați la cele 140 de vinării, din care circa 40 ajung până la îmbuteliere.
Moldova are și cea mai mare densitate de vii din lume.
International editions: