Tradiții și cultură28 ianuarie 2020

Homo Sovieticus

O călătorie în viața de zi cu zi a unui simplu cetățean sovietic

Homo Sovieticus

Născut în URSS” nu sunt amintirile unui om, care și-a petrecut copilăria și adolescența în Moldova sovietică, ci fragmentele unei epoci trecute și aspectele din viața de zi cu zi a unui cetățean sovietic comun, pe care nu le putem găsi în cărțile de istorie sau narațiune a vremii, răspândită în Occident.

URSS este Țara sa, unde s-a născut și a trăit, ceea ce nu te poate lăsa indiferent, orice relație ai avut cu ea, indiferent dacă o iubești sau o urăști. Cartea lui Vasile Ernu este, așadar, o narațiune a URSS, cu note de culoare și umanitate, adesea echilibrată, cu privire la preconcepția frigului siberian și a cenușiului condominiilor, care caracterizau suburbiile marilor orașe ale blocului socialist.

Este cheia pentru citirea cărții, pornind de la experiența subiectivă, fără pretenția unui adevăr istoric și științific: „am trăit în comunism, a existat represiune și durere, dar în această lume oamenii au trăit. Încerc să povestesc o lume, care a dispărut, indiferent de sistemul în care trăiți, de ideologie, de represiuni, cel mai important este viața”.

Autorul este un „produs realizat în URSS”. Amintește de filmul lui Spielberg cu Tom Hanks, “The Terminal”, cu protagonistul, care la un moment dat se regăsește prizonier la aeroport, din moment ce țara sa nu mai există, din punct de vedere politic. La fel ca și cetățeanul fostei Uniuni Sovietice, care tânjește după o casă, care nu mai există. Pentru omul sovietic, martor al unui regim totalitar, care este considerat „unul dintre proiectele utopice ale umanității”, nu mai există un loc unde să revină, trecutul a devenit literatură.

Cartea este interesantă nu numai pentru cei care doresc să se distragă într-un paradis suprarealist socialist, unde chiar disfuncțiile, cum ar fi așteptarea ore în șir în rând, pentru a obține bunuri sau servicii, sunt ridicate la un bun superior, de neînțeles pentru occidentali („Ei, cu toată libertatea și societatea civilă, nu au reușit să creeze atâta bogăție, cât am creat noi cu această instituție socială").

Este scrisă, în primul rând, pentru un public non-sovietic, pentru cei, care nu au avut experiență directă cu spațiul sovietic. Capitole concepute ca într-o enciclopedie a vieții sovietice, în care „aveam salam, nu costa decât două ruble și douăzeci copeici, aveam lapte și kefir, pâinea era ieftină, vodka, atât cât ne doream. Nu era sărbătoare fără vin spumant sovietic, mâncam portocale, iar producția de film era foarte dezvoltată. Eram mândri, fericiți de Patria noastră”.

Punctul culminant este atins atunci, când omul sovietic își va asocia casa cu komunalka, opunând această structură casei burgheze. Nu contează să te fi născut în case aristocratice date clasei muncitoare, „modelul komunalka persistă în conștiință, se păstrează și se transmite urmașilor. Eroii noștri, marile personalități, trăiesc alături de noi, în aceeași komunalka, numită URSS”. Prin intermediul unor istorii amuzante și, uneori paradoxale, scriitorul ne ghidează prin viața sovietică, cu oamenii, care în mod colectiv făceau „totul, mereu și pretutindeni”, dar nu spune nimic despre experiența personală, despre cartierul său, orașul sau Moldova sovietică, fără reflecție critică, despre cum era Uniunea Sovietică.

Din aceste motive, este dificil să accepți un text, care să propună un amarcord romantic despre ceva, care pentru multe popoare a fost un coșmar: Ernu nu vorbește despre suferința popoarelor, precum și a propriului popor, cel „moldovean”, care au experimentat pierderea independenței și sovietizării ca o paranteză terifiantă.

Vasile Ernu este un narator, parte cu nostalgie a tinereții sale, a lumii, pe care a cunoscut-o și a reprezentat-o, în bine sau în rău, mai ales când spune că ,,banii nu ne interesau, aveam scopuri mult mai nobile, precum egalitatea, frăția, pacea, libertatea, în timp ce acumularea de capital era socotită o intenție măruntă, proprie burgheziei capitaliste". Vasile Ernu consideră, că comunismul este soluția, chiar și astăzi. Poate aceasta este marea limită a cercetării și a gândirii sale: să rămână ancorat la un trecut străvechi, greșit și sângeros.

Cartea identifică, foarte curând, un protagonist, „noi, poporul sovietic” și un antagonist, „ei, capitaliștii”, și este clar, că autorul se adresează acestora, din urmă, pentru a povesti în detaliu cele mai variate aspecte ale vieții unui cetățean sovietic.

Cartea lui Vasile Ernu poate fi o introducere narativă într-o lume, peste care căderea Zidului Berlinului a aruncat puțină lumină: după 30 de ani, cultura populară sovietică și postcomunistă, în general, rămâne complet necunoscută publicului larg al țărilor, care erau de cealaltă parte a „cortinei de fier”.

Carlo Policano (traducere Svetlana Moțpan)

Ultimele știri

vineri 14 februarie
Moldova și Pactul  Ribbentrop-Molotov– Partea a II
Pactul și consecințele asupra teritoriilor cu un aspect nou, forțat
marţi 11 februarie
Moldova și Pactul Ribbentrop-Molotov
Pactul și consecințele asupra teritoriilor cu un aspect nou, forțat
vineri 07 februarie
Ștefan al III-lea cel Mare - Partea II
Domnitorul, simbol al Moldovei
marţi 04 februarie
Ștefan III cel Mare
Domnitorul, simbol al Moldovei
vineri 31 ianuarie
Totul va fi bine
Mantra pozitivității în viața de zi cu zi a moldovenilor
vineri 17 ianuarie
Genova - La Superba - Partea II
Dominația în Marea Neagră și rolul Crimeei
vineri 10 ianuarie
Genova - La Superba - Partea I
Dominația în Marea Neagră și rolul Crimeei
vineri 03 ianuarie
Postul
Tradiție religioasă a Moldovei Ortodoxe
vineri 27 decembrie
Anul 2020 bate la ușă
"În fiecare dimineață, când mă trezesc, fiind încă sub mantia cerului, simt că este Anul Nou pentru...
marţi 24 decembrie
Magia sărbătorilor de iarnă la moldoveni
Sărbătorile de iarnă ocupă un loc aparte în inimile moldovenilor, cu tot felul de tradiții...
International editions:   Italiano | English | Russian | Română